Lacrimile nu se mai usucă pe obrajii mei ,tata,sufletul oftează într-una,inima plânge,toată finnţa mea te stigă neîncetat şi te caută cu ochii peste tot,iar ochii minţii îşi imaginează ce faci tu,sufletul meu drag...fără noi,fără dragostea nostră,fără cei ce te iubesc,dar poate fără suferinţă şi durere...

Am rămas doar cu amintirile despre tine ,cu gândurile la frumoasele clipe petrecute împreună,la grelele încercări la care ai fost supus şi ,în final ,cu gustul amar al neputinţei în faţa voinţei lui Dumnezeu...!!!!

Pt iubitul meu tată,toată dragostea mea ...Nimeni nu mai poate să atingă acel loc din inima mea pe care tu l-ai golit când ai plecat de lângă noi...El va rămâne veşnic pentru tine...

...

am fost atat de neputinciosi in fata bolii ....

Pentru sufletul tău deosebit de drag mie am să aprind mereu lumină şi am să plâng cu lacrimi de durere şi neputinţă toată viaţa mea...!!!Te iubesc foarte,foarte ,foarte mult!!!

Orice clipă petrecută lângă tine mi-o amintesc cu deosebită plăcere,şi toate amintirile legate de tine ,tata,sunt foarte frumoase...şi aşa vor rămâne pentru totdeauna,pt că tu eşti pentru mine o fiinţă specială chiar dacă acum eşti în cer...Nimic nu se compară cu dragostea ta ,cu legătura dintre noi doi,care va rămâne mereu la fel de puternică...Am să regret toată viaţa mea că nu am putut face mai mult pt tine şi sper să nu fii supărat pe mine...

nu ne-a ramas decat amintirea parintilor si a clipelor frumoase petrecute impreuna

pentru parintii nostrii dragi ,toate florile din lume

În fiecare zi arde lumina la căpătâiul tău ,tata,dar nici asta nu mă face să mă simt mai bine...