Sunt patru luni decând nu te-am mai văzut ,tata,şi această durere este pe zi ce trece mai mare...Când mă gândesc unde eşti şi că nu o să mai fii cu noi în aceată lume niciodată,niciodată,niciodată simt cum mii de lame ascuţite îmi sfâşie corpul....Ştiu că nu o să scap de această stare toată viaţa mea....!!!!

numai tristete ati lasat in urma

....

Nu m-am gândit niciodată că o să ajung să-ţi aprind lumânări aşa de repede...când aveam atâtea lucruri frumoase de făcut împreună....

Ce tristă este viaţa mea fără tine,tata!!! Şi cei care te-au iubit se uită la mine cu milă,mă compătimesc...dar nici asta nu mă ajută cu nimic...Eu te vreau pe tine!!!

.....

Mă rog pentru iertarea sufletului tău în fiecare zi şi în fiecare noapte...

În orice clipă eşti în gândul meu tata,şi aş vrea să fii cu mine să am şi eu tată....să pot vorbi cu tine aşa cum făceam mereu şi mă uşuram de toate greutăţile ce-mi apăsau sufletul..Acum mă cuprinde disperarea ori de câte ori mi-aduc aminte unde eşti...De ce , Doamne ,a trebuit să fie aşa????

sa ne vegheati de acolo de sus

Mereu mă întreb ,tata,unde eşti ...căci îmi plăcea să ştiu că vii sâmbăta mereu şi acum nu înţeleg ce-i cu liniştea asta apăsătoare în jurul meu...De ce te găsesc doar aici şi de ce nu mai vorbeşti cu mine ,pt că mie mi-e dor de tine ,de vocea ta emotivă ,de toată fiinţa ta ...Ce să fac eu fără tine,tata,căci nu pot să cred că nu te mai întorci...???