 | 
A fost rece ultima picatura de ploaie
Din noaptea aceasta.
A fost mai rece ultima raza de soare…
Nu-mi pare rau – e ultima toamna,
E ultima toamna cand sfarsitul isi mai spune cuvantul.
Vreau inceput de frunze,
De rugina pictata pe iarba marunta!
Si iarta-ma, soare, pentru ultima lacrima picata in urma,
Si iarta-ma, pentru ultimul suras de despartire!
Pare ca pica cerul peste ultima vara –
Sa pice si muntii – nu-mi pasa!
Sa pice, luand fantasmele de brate
Intemnitand puterile-amintirii…
A fost rece ultima secunda trecuta
Si-o simt repetandu-se la nesfarsit.
A fost – e ultima strigare ciudata de octombrie,
Si 03 octombrie pare mai rece ca niciodata.
Acum inteleg ploaia, cand ii lipseste o picatura,
Acum inteleg norul, cand ii lipseste ploaia,
Acum inteleg cerul, cand ii lipseste soarele
Si lunii stelele…
Acum de-abia inteleg pustiul
Din parcul uitat cand a venit timpul sa-i pice frunzele,
Acum de-abia inteleg ecoul adevarat a lui “a fost”
E un trecut ce pare pustiu
Inconjurat de glume fara rost.
A fost atat de rece ultima ta privire lasata in urma,
Mai rece decat stanca ce ramane goala
Dupa ce a plecat si ultimul fir de apa.
Un ultim omagiu, pentru ultima zi
Lasata pustie,
Un ultim omagiu, pentru ce ai fost
Si nu va vei mai fi…
 |
