 | 
Permanenta prezența luminoasă în gândurile și în inima mea încălzește sufletul, dar topește trupul. Aceeași luptă continuă între euforia luminii lumii în care te-,am văzut în vis, și durerea fără margini provocată de nenorocirea din planul fizic Oh! De-am reuși să ne abstragem acesteia din urmă, cu mizeriile, durerile și, pân' la urmă, cu finitudinea ei, și să ne contopim doar cu starea de grație, golită de patimi, oricare ar fi ele, în care- doar lumină intensă, dar diafană, deloc orbitoare... Te îmbrățișează tata, cu nemărginit drag, și te pupă ,,îngrozitor", ca în primii ani ai copilăriei! ♥️❣️  |
