dincolo de iubire, dincolo de durere, dincolo de noapte, dincolo... după fiecare zi urmează o altă zi, apoi o alta şi tot aşa la nesfârşit.

Draga Dorina,ai dreptate pentru ca durerea e imensa,o povara pe care nu stim cum o vom duce toata viata. Negarea e si la mine :nu cred ca nu-l mai am,eu il astept sa vina in fiecare clipa si sa-mi spuna ca a fost o gluma ,il strig ,apoi ma trezesc la realitate ...o realitate crunta .Nici eu nu mi-am gasit inca drumul,doar unul il stiu sigur :ma duc zilnic sa-l vad...adica locul unde stiu ca e.Frustarea,nemultumirea si faptul ca munca noastra,grija noastra pentru acesti copii dragi ,ma face sa ma simt nedreptatita pentru tot ce am facu datorita faptului ca am pierdut un suflet atat de drag noua.Acum,nu mai stiu daca am facut ceva in viata.Daca pana acum trei luni am fost cea mai fericita familie ,acum nu mai stiu acum ce suntem...Eu ,iti doresc din toata inima multa putere. Mama lui Silviu