Dumnezeu sa il odihneasca

Nu ştiu cum să încep,nu exista o formula cu care sa ancepi sa exprimi ceea ce simti atunci cand se antampla o astfel de nenorocire.Nici nu ma pot gandi la el decat atunci cand traia...î-mirasuna parca si acum în urechi vocea lui pitigaiata siputin ragusita pe vremea cand era mic si se juca cu fiul meu cel mare.Refuz sa cred ca asa a vrut Dzeu.Eu cred ca D-zeu avea alta treaba în dimineata aceea blestemata si o clipa a uitat sa-l vegheze.Daca as putea...l-as acuza pe D-zeu de neglijenta pt ca oricat ne-am pazii noi copii doar El îi poate ocrotii dincolo de poarta.Ramane-m cu totii tristi si nedumeriti,cu aceeasi antrebare an gand...DE CE???Nimeni nu ne poate raspunde.Poate ca D-zeu o sa-i permita din cand an cand sa-si vada mama de acolo de sus ramasa aici pe pamant sa-si planga fii pana la moarte.Sa nu-l uitam niciodata ,sa ne rugam pt el si pt cei care au ramas si sufera cea mai crunta povara pe care o poate suferii un parinte.ADIO BADRY...Condoleante familiei.DANA BALAN

Sa te odihnesti in pace...

Odihneste-te in pace! :(

Dumnezeul sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !

Dumnezeu sa il odihneasca in pace si sa aiba grija de sufletul lui tanar.

DUMNEZEU SA-L IERTE!!:( Condoleante!

Eu chiar nu inteleg moartea ...deloc...adica inteleg ca ii ia pe cei care chiar nu au nimic in viata , dar Rosca avea cam totul ....conceptul asta de morte imi da fiori . Eu nu l-am cunoscut personal dar stiu cum e sa pierzi pe cineva drag ...E greu , durerea nu trece..dar in timp se vindeca partial ;) Desi tot timpul e undeva in adncul tau ..Odihneste-te in pace ! Condoleante parintilor , Larisei si prietenilor !

Chiar daca nu am apucat sa il cunosc am vazut toate postarile de pe facebook,si imi pare sincer rau ca a trebuit sa moara la o varsta atat de frageda.Dumnezeu sa-l odihneasca!

Zilnic trec pe langa locul accidentului si tot zilnic, in permanenta , ma gandesc la el...Nu imi dau seama de ce ,pentru ca nu il cunosc personal...Poate din cauza ca era de varsta mea, 17 ani,poate pentru ca din acest incident nefericit mi-am dat seama cat de vulnerabili suntem noi, ca oameni.Am realizat ca nu suntem "invincibili" si ca lucrurile pot lua o intorsatura urata....Sunt cu gandul la toti cei care i-ati fost aproape lui Adrian:parinti, familie, prieteni si imi pare nespus de rau de ce s-a intamplat...Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!