"Astazi n-avem voie sa zambim,
Astazi din inimi durerea ne-o cantam,
Astazi plangand NE DESPARTIM.
In cantec de greiere prin stele innoptam,
Astazi vorbeste doar albastrul din noi.
Gandurile noastre se stiu si asculta,
Ramane telepatic gandul de-a fi DOI.
Dar dincolo de noi e realitatea crunta,
Uneori ne-om spune "ÄSA A FOST SA FIE",
Apoi manati de patos vom privi inainte,
Doar vorbele nespuse RAMAS-AU MARTURIE,
Prin floarea albastra de-aducere aminte.
Si lumea va crede ca NU NE MAI IUBIM...
Cuvintele ne dor...nu pot sa se auda.
Doar cerul cu stele va stii cat suferim
Cand viata reala ne va parea absurda.
Si peste timp vom deveni petale
Din florile de mar ce se vor ninge
Ne vom imbratisa cazand agale
Cand de durere florile vor PLANGE..."