Când spun 'Bunica' mă gândesc la ea. Şi nu doar pentru că altă bunică nu am cunoscut, ci pentru că a fost un model de iubire necondiţionată şi smerenie. Indiferent de cum am necăjit-o când eram mică, iubirea ei a rămas aceeaşi. Cu adevărat. Nu doar de faţadă. Necondiţionat. În toate punea suflet cu sinceritate. Nu făcea nimic de ochii lumii, nu avea două feţe. Sociabilă, cultă, îi plăceau bunele maniere, să citească, să discute, să aibă prieteni, să ajute, o gazdă şi o gospodină perfectă. Sufletul ei cald îmi încălzeşte şi acum nopţile când mă gândesc la ea. Nu a avut niciodată nicio pretenţie. Nu a criticat şi nu a judecat pe nimeni. Nu a avut răutăţi. M-a educat ca pe copilul ei şi a avut poate mai multă grijă de mine decât au alte bunici de sânge. Este un model demn de urmat. Dumnezeu să ne ajute să fim şi noi bunici aşa. Amin.