Tata, prea multa tristete si prea mare liniste a ramas in locul tau si ascultandu-ti sfatul, ne-am impins unul pe altul inainte pe drumul fara tine… Uite, ca au trecut asa 3 luni….si vor mai trece altele fara prezenta ta fisica pe Pamant... Dar important e ca noi te simtim pe tine asa cum tu ne simti pe noi, in inima si-n rugaciune si, dupa cum ne-am promis, nu ne-am pierdut, ba mai mult, am inteles ca n-o sa ne pierdem niciodata, pentru ca te putem iubi si ne poti iubi prin Cel ce nu se poate pierde niciodata. E miraculos de adevarat! Iar azi cand toti te amintim uniti in slujba pomenirii tale, dragul meu papin’, eu iti doresc Odihna Dreapta, iti multumesc si te rog sa continui comunicarea noi. Dumnezeu sa te ierte, sa-ti mangaie sufletul cu bunatatea Lui, cu frumusetea puterii Lui si cu minunatia Vesnicului sau Locas!

Dumnezeu sa te ierte!

In marea zi a Sfantul Ioan, tata, nu-ti pot spune La multi ani, dar pot sa sper din inima ca el va fi Sfantul care iti va bucura sufletul alaturi de cei drepti. Nu-mi ramane decat sa sper in sarbatoarirea ingereasca a onomasticei tale si sa ma rog la Bunul Dumnezeu sa-ti ierte orice pacat! Si o fac mereu...si la tine ma gandesc mereu, mereu... Iize

E primul an din viata mea pe care-l inchei cu un gol imens. As vrea sa te sun ca intotdeauna, sa ma chinui sa prind legatura ca sa-ti urez ani multi fericiti si uite ca…mi-e imposibil, pot doar sa formez numarul si sa-ti ascult vocea pe robot… Peste putin noi vom trece in noul an iar tu, de putin, ai trecut intr-o noua viata, cea cereasca, ingereasca si dreapta in care eu iti doresc din inima sa iti gasesti locul potrivit. Mi-e tare dor de tine tata si toti te pomenim cu dragoste! Ai lasat in urma ta doar amintiri frumoase…Ai fost un tata si un sot minunat, UN OM ADEVARAT! Toti oamenii sunt trecatori, darnu toti trecatorii sunt oameni. Iti doresc tata acea pace si liniste care sa-ti odihneasca si sa-ti bucure sufletul alaturi de cei drepti si sa-ti permita sa fii mereu ingerul nostru pazitor! Ize

Nasterea Domnului sa-ti mangaie si sa-ti bucure sufletul, tata! Vesnica pomenire in Imparatia frumosului! Ize

Dragul meu tata, stii cum ma gandesc la tine uitandu-ma departe prin ceata deasa a noptii si prin roua rece a diminetii? Imi zic Doamne, cum te-am lasat acolo singurel?!…Apoi imediat o soapta sfanta imi duce gandul spre Imparatia Frumosului care cred ca in cea de-a 40-a zi de la departarea de noi iti va deschide cu bunatate imensele sale porti si-ti va mangaia cu caldura sufletul si-ti va imbratisa cu consolare regretul cu care ne-ai lasat pe toti … E adevarat ca fara tine gerul iernii e mai aspru, frisoanele ne zguduie cu putere pielea, intreg pamantul de sub picioarele celor ce te-au iubit plange, insa timpul, indurerat si el de golul din noi, promite parca resemnare…sau un fel de consolare… sau putina alinare cu vise impaciuitoare…nu stiu nici eu, insa comunic cu seninul inexplicabil ale acestei perioade si pentru mine e foarte important, caci astfel te simt aproape, imi raspunzi la intrebari si primesc in continuare dragostea ta si – ti multumesc! Si-ti vorbesc! Si-ti zambesc!!!!

,,INIMA?Cata simtire framantat-a ea in sine ?SUFLETUL?Cate sperante ,cate visuri a pastrat?Si azi ...NIMIC.Lumea gandirii e o lume sfaramata ,De lemnoasa man-a MORTII inima e stoars-ACUM ...SUFLETUL..printre nori isi face drum ,,... OF!!,OF!!OF!!!!!EMIL DRAG ,din nou ne-am adunat cu totii ..rude, vecini, prieteni, colegi de serviciu. .si toti cei care au dorit sa comemoreze amintirea ta ,LA 40 de ZILE,de sot ,tata, bunic ,bun vecin , prieten , coleg ...de OM nepretuit pt noi . Ne lipsesti si ne vei lipsi in fiecare clipa ....dar LUMANAREA va arde mereu in sufletele noastre!! Ne vom ruga la BUNUL DUMNEZEU pentru LINISTEA si ODIHNA ta vesnica!!!!

…Si ma mai gandesc la ceva, tata, ca asa sunt eu si asa ai fost si tu: pe 9 noiembrie 2003 a fost eclipsa totala de luna…iar dupa o luna mi-ai adus o floare - o orhidee Pe 9 noiembrie 2010 tu ne-ai transformat tuturor celor ce te-am iubit, zambetul in lacrimi si privirile in intrebari…. Azi e 9 decembrie 2010, tata!...E exact o luna de cand ai plecat pentru atat de mult timp si pe un atat de lung drum.... Si de data asta, dupa o luna, sunt eu cea care iti pune o floare tot in casa la mine, langa candela, o stea de Craciun, o floare rosie dar trista si ea anul acesta! Pomul de Craciun e frumos ca in fiecare an, dar e trist si el cum nu a fost niciodata, pentru ca triste ne sunt inimile noastre, desi stim bine ca o sa ne iubesti din cer asa cum ne-ai iubit pe pamant, ba chiar cu mai multa putere si totusi…e tare trist, e trist parca si soarele de azi care parca se gandeste la eclipsa…de ce toata astea? “Si iarasi intreb al meu suflet ranit de-ndoiala, DE CE ai murit, înger cu fata cea pala?”.

Ca sa gasesc un sens mortii tale, incerc sa te fac sa razi cu copilariile mele….parca te si vad…☺ pe balcon, cu coatele pe balustrada… Of, mi-e dor de tine! dar mai bine iti adresez o intrebare din partea Letiziei: “ce culoare au ingerii?” Sper sa te imbratiseze si sa ofere liniste sufletului tau bun!

De Mos Neculai: "Un vis ce îsi moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii hotar… Si-ntreb al meu suflet ranit de-ndoiala, DE CE ai murit, înger cu fata cea pala?.... Dar poate acolo sa fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele…" Ize