Memorial etern Emil Cioran

• 

  Sa fi fericit acolo unde esti!

  Floare oferita de Smara la 08 Aprilie 2013
• 

  Sa te odihnesti in pace GENIULE CIORANE!!!!

  Lumanare aprinsa de Smara din SIBIU la 20 Iunie 2012
• 

  Cred ca te-ai impacat acum cu Creatorul . Sa ai pace si liniste acolo unde esti Ciorane!

  Lumanare aprinsa de Smaranda din Sibiu la 09 Aprilie 2012
• 

  Pentru Cioran o floare, acum esti in paradisul din care ai plecat cand erai copil!

  Floare oferita de Smaranda la 10 Iulie 2011
• 

  Un geniu al negativismului...acum te'ai impacat cu Dumnezeu oare?

  Lumanare aprinsa de Smaranda la 10 Iulie 2011

Născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari, ca cel de-al doilea fiu al preotului Emilian, Emil Cioran frecventează începând din 1921 Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924.

Între 1928 şi 1932 urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti iar începând din ultimul an începe să publice articole în periodicele "Calendarul", "Gândirea", "Vremea", "Azi".

Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian, iar în acelaşi an (1932) se înscrie la doctorat, sperând să obţină o bursă pentru Franţa sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, "Pe culmile disperării", pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte să se stabilească definitiv în Franţa.

Între 1933 şi 1935 se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an postul de profesor de filosofie la Liceul Andrei Şaguna din Braşov iar în anul următor, 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului francez din Bucureşti, bursă care i se va prelungi până în 1944.

În 1940 începe să scrie "Îndreptar pătimaş", ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă va fi încheiată în 1945, an în care se stabileşte definitiv în Franţa. După 1945 începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Editura Gallimard prima carte, "Précis de décomposition"; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană.

Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în anul 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Saint-Beuve, Combat, Nimier).

Se stinge din viaţă la Paris în 1995.

Cartile sale:
-"Pe culmile disperarii"
- "Silogismele amaraciunii"
- "Istoric si utopie"
- "Indreptar patimas"
-"Cartea amaraciunilor"
- "Exercitii de admiratie"
- "Caderea in timp"
- "Lacrimi si sfinti"
-"Tratat de descompunere"
- "Amurgul gandurilor"
- "Sfartecare"
-"Tentatia de a exista".