Aceasta pagina este locul in care familia si prietenii pot depana amintiri despre Dr. Ing. Ludovic Petre. Impartaseste cu ceilalti momentele frumoase petrecute alaturi de Dr. Ing. Ludovic Petre si acorda-le posibilitatea sa le retraiasca.
Pentru a folosi aceasta functie va rugam sa va logati
Pentru a posta amintiri trebuie sa va logati
era un unchi nemaipomenit. imi amintesc de cand eram mica si el ne aducea intotdeauna,cirese si mere. erau foarte bune. a fost fratele cel mai mare,a incercat intotdeauna sa tina fratii uniti. imi amintesc ca bunica era foarte mandra de el. era un uom bun. imi pare foarte rau ca nu mai este. acum e in ceruri alaturi de fratii sai,benone si benoni tatal meu,alaturi de mama lui. dumnezeu sal ierte. SA SE ODIHNEASCA IN PACE.
Postat de Simona Petrea, la data 29 Aprilie 2011
Comentarii (0)
A înflorit cireşul
Cireşul tău
a înflorit
o explozie de alb
mi-a invadat
purpurul retinian
amintindu-mi de trenul
care iese din mine şi intră
trup călător
cărând în bagaje
suvenirurile copilăriei
şi în primăvara aceasta
de dragul tău
cireşul a înflorit
fără tine... Tată!
Postat de Radu Petre din Iasi, la data 28 Aprilie 2011
Comentarii (0)
Ploaie de cireşe
Lui Ludovic Petre
Plouă cu cireşe tinere şi coapte
Fulgerele cărnii luminează-n cer
Flămânzinda gură-n misticele şoapte
Lung îmbracă mantii, calde, de mister.
O icoană blândă din copilărie
Luna-i încărcată de tăceri şi vis,
Cu cireşe coapte luna o să fie
Clopot plin de sensuri dinspre paradis.
Plouă, Doamne, plouă, lacrimi de lumină
La ureche-n taină tremură cercei.
Flămânzinda gură prin tăceri respiră
Greierii duc visul rănilor în miei.
Un sărut sfielnic e-o cireaşă coaptă,
Un sărut, cu teamă, dat sub bolţi de zi.
La ureche-un clopot intonând o şoaptă
Roua gurii este-n lacrimi de copii.
Luna încărcată de tăceri sfioasă
În cireşe parcă iar s-a agăţat.
Cu cireşe coapte se-nveleşte-o casă,
Carnea lor de pîclă, înveghează-n sat.
Un sărut sfielni e-o cireaşă coaptă,
Un sărut, cu teamă, dat sub bolţi de zi.
La ureche-un clopot intonând o şoaptă
Roua gurii-i iată lacrimi de copii.
Un ţăran cu ploaia trasă peste spate
Ca o mantă lungă de cireşe-n pârg
Prin copii respiră din singurătate
Şi-şi zideşte casa cu cireşi plîngînd.
Plouă, Doamne, plouă, lacrime uşoare
La ureche în taină tremură cercei
Două sfere-arzânde-n viaţa trecătoare
Sună cu lumină-n rănile de miei.
Plouă cu cireşe peste casa toată,
Coşul e de fulger străjuit prin veac.
Peste sat cireşul ne adună roată
Gurile-n mistere intră-ncet şi tac.
Emilian Marcu
Din volumul „Coroane împărăteşti“
Postat de Sorina Sirbu Si Elena Iurea, la data 28 Aprilie 2011
Distanta Caransebes-Iasi este mare,dar mica prin colaborarea care a existat pe timpuri cu ciresarul Petre Ludovic.S-a dus la ceruri intregind echipa de cercetatori de acolo,dar a lasat in urma multa cinste,onoare si rodul multor soiuri vaoroase ce ne vor face sa-l pomenim vesnic.Transmit condoleante familiei sale dragi,dar transmit acum condoleante intregii familii de cercetatori amelioratori caci plecarea lui Petre Ludovic ne-a ranit pe toti.