|
|
|
|
|
MEMORIAL CREAT DE
|
|
|
|
|
|
Andrada Elissa, la 31 August, 2010
|
|
|
|
|
|
MEMORIAL SPONSORIZAT DE
|
|
|
|
|
Emilia Medinschi
(memorial etern) |
|
|
|
|
Carte de condoleante
Exprima sincerele condoleante prin aprinderea unei lumanari sau oferirea unei flori, gratuit.
Aprinde o candela care, impreuna cu mesajul tau, va ramane prima intrare in cartea de condoleante (de la numai 3€, plata prin Card, PayPal sau SMS).
Te iubesc Cristina, o iubesc pe ROXI, il iubesc pe Vali, pe Tibi si pe toti pe care ii iubesti si tu. Postat de Camelia (mama Cristianei) la 08 Noiembrie 2010
Comentarii (1)
NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR! ACUM INTELEG! Postat de Camelia (mama Cristianei) la 08 Noiembrie 2010
Comentarii (1)
Draga Ramy, se pare ca nu ne cunoastem....dar ai pierdut si tu un INGER, pe Deeyutsa ! Au trecut 5 luni si nici nu sti cand! Asa este nu-i asa? Eu iti multumesc pentru floricele si lumanerelele pe care le trimiti CRISTIANEI si poate ne va fi putin, putin mai usor daca vom tine legatura in continuare prin intermediul INGERULUI meu CRISTIANA. Oare chiar intamplator ai intrat pe memorialul acesta? Ramane de vazut! Postat de Camelia (mama Cristianei) la 08 Noiembrie 2010
 | 
Pivesc camera ta, ultima oara.
Vad patul unde te-odihneai, e aranjat.
In gand am amintirea ta, ce-i clara,
Privind portretul tau, deasupra, agatat.
Iar in dulap sunt ale tale haine
Paltonul, e si el, in cuier...
Ce-asteapta parca sa il iei pe tine,
La drumul tau sa-ti fie cald, nu ger.
Biroul tau, ramas intact,
Cu carti pe el, ce-s ravasite...
Acoperit e-acum de praf,
Iar cartile de tine, ramase necitite.
In semineu, era demult vapaie
Acum e stins,e doar cenusa.
E frig acum la tine in odaie.
Iar usa ta, mereu inchisa.
O scrumiera ce a ramas pe masa,
In ea mai sunt doua chistoace,
Fumam, cand mai stateam pe-acasa,
Desi stiam ca nu-ti prea place.
Peretii erau albi, mi-aduc aminte,
S-au transformat parca in gri.
Iar panze de paianjen ce-s tesute,
Pe ei, imi par a fi niste stafii.
Fereastra ce-o tineai deschisa,
Pe ea intrau, de dimineata, raze,
De cand tu nu mai esti, e-nchisa,
E intuneric, perdelele sunt trase.
Un pat, un scaun, o masa...
Si tot ce ai lasat in urma.
Stau nemiscate, parca asteapta
Sa vina a lor stapana.
Obiecte ce, demult, le-ai folosit,
Lasate acuma nimanui, zadarnic te asteapta,
Caci vie nu mai esti, tu ai murit.
Utile n-or sa-ti mai fie niciodata.  | | Aprinsa de Eu din timisoara la 08 Noiembrie 2010 |
|
Este frumoasa poezia.
Sa ma intristezi? Eu sunt intristata...dar cei care se gandesc cu drag la CRISTIANA si scriu in memorialul EI, cei care isi manifesta, fiecare in felul lui, durerea pentru pierderea EI, sunt prietenii nostri si ma ajuta sa pot sa merg mai departe pentru a-i pastra FLACARA VIE si LUMINA care ii placea asa de mult. CRISTIANA iubea acele raze de soare care, DA, intrau pe fereastra camerei EI in fiecare dimineata. CRISTIANA isi iubea camera, biroul si tot ce o inconjura. Multumesc...! Postat de Camelia (mama Cristianei) la 08 Noiembrie 2010
Comentarii (1)
Draga Mela,nu poate nimeni sa simta ce simt eu ....cand te vad venind la Cristiana, te vad cum statea-i langa EA pe pat si simt aceeasi liniste si blandete pe care TU o transmiti in jurul tau. Iti multumesc in numele Cristianei si in numele meu. Cu mult, drag! Postat de Camelia (mama Cristianei) la 07 Noiembrie 2010
Comentarii (1)
Draga Andra, sunt ...sfarsita...un bun prieten spunea exact ca tine: " Astept sa se termine acest vis urat si sa ne trezim, a fost destul!" si acum...suntem tot aici.
Nu pot sa nu iti multumesc inca odata si inca odata pentru tot!
Cu drag, Postat de Camelia (mama Cristianei) la 07 Noiembrie 2010
|
|
|
|
