" locuim de-o vreme mereu în aceeaşi secundă, timpul de-o vreme pentru noi are acelaşi înţeles, plutim amestecaţi pe aceeaşi undă, spre care din vremuri străvechi am purces, acum suntem măsura aceloraşi simţiri, aceleaşi lacrimi ne udă durerea, acelaşi zâmbet topit în priviri ne înfloreşte tăcut mângâierea, locuim în aceeaşi secundă, imensă ne e bucuria de-o vreme, de-o vreme ştim ce e vremea, de-o vreme ştim ce e veşnicia."G.

" Nu simți ploile cum vin? Cum dinaintea lor aerul se răcește și capătă iz de munți înnourați, nu simți cum toamna vrea să-și adune toate ploile și vânturile și frunzele și să intre cu ele de-a valma în îmbrățișările noastre? să ne alunge căldura, să ne alunge pe noi înspre furtuni de-aiurea venite? Nu simți cum apropierile noastre capătă suflu de toamnă nebună dacă ne oprim să le însorim?"cu drag G.M.

"m strâns marea într-o scoică, și acum mă joc cu ea, o întorc pe toate părțile să văd cât de mare e, o pun la ureche să o aud cum vuiește, o așez în fața mea să-i văd plajele și pe noi alergând pe nisipul acela care pare scurs din clepsidre uitate, pe nisipul acela peste care timpul s-a oprit și a intrat cu mare cu plajă cu noi într-o scoică"

...CRISTIANA!!!.....TE ASTEPT IN VIS!!!!!.....am atat de multe sa-ti spun!!!!....DRAGOSTE!!!

"plouă peste vaza mea cu flori de câmp între pereți covorul de iarbă udă de atitea lacrimi amare greierii s-au ascuns pe etajera cu sonetele lui petrarca aștept rasaritul cu sufletul la marginea mării din mine"

"mergeam pe stradă sărind într-un picior când mi-a căzut o pasăre din cartea de citire nu s-a spart doar s-a colorat în roz... de atunci am tot adunat cărţi şi boabe de grâu dar păsări n-au mai venit... MINUNE"cu tristete G.M.

toamnă blândă mă cutreieră alee către nicăieriul din vis al meu al tău iubite dintr-o altă veronă cu ochii mijiţi de lumina din noi sfioase precum sfinţii pe pereţi de biserică la răscruce de timp palidă gutuie între foile cărţii cu parfum de madlenă gust de tristeţi împlinite "

"in septembrie în e veşnic toamnă cu viţă de vie pe dealuri caii au coame de-aramă mierea din faguri picură în marea melancoliei acolo nu-i niciun gard doar gânduri adunate în pantă cu alunecări de trenuri pe şine nevăzute acolo-i mereu crepuscul mulţi prezenţi la apelul de seară batiste fluturând spre cer spre TINE"draga mea draga:(G.M.

....a venit Toamna....MINUNEA MEA!.....cand erai micuta...iti placea sa alergi cu Dodo prin "covorul de frunze uscate."...TU rade-ai pana la lacrimi de giumbuslucrurile lui Dodo....se tavalea...se rostogolea prin frunze si alerga fara oprire....eram atat de FERICITI!!!...ACUM????.....

...MINUNEA MEA!....INGERUL NOSTRU!......"Ingerii nu primesc niciodata nimic - aduna ce le-a fost dat sa fie.... ascultati... cum s-a frant un Inger !...asemeni unei aripi de matase infipt adanc in carnea parintilor SAI care... si-o smulg... si-o framanta in pumni, in palme, in degete ...poate li s-o mai plamadi iarasi vise ...si-n timp ce ochii pling... parul plinge, mainile pling,... gura e singura care e inclestata cu sufletul in ea!..."...Multumesc, G.M....asa este!