Carminuta, fluturas, trece un an..vine altul...la fel pentru mami si tati. Va imbratisez Cami si Cristi!

O FLOARE PENTRU UN INGER CU OCHI DE STELE

CEL MAI SUPERB TRANDAFIRAS ESTE PENTRU TINE..PENTRU VOCEA SUFLETELOR BUNE!CRIS,SA AI UN SOMNIC USOR LANGA MAMI TAU..VA IUBY!

...DRAGOSTE....am aprins o lumanaria si pentru Adi.....si pentru VOI TOTI....copii nevinovati......smulsi de aici de langa noi......

...nici asta seara nu am ajuns la TINE......s-a dus Tati sa-ti aprinda toate lumanarelele......dar maine....sigurat voi veni....DRAGOSTE!

Umbre şi lumini, veniri şi plecări, aceeiaşi voce care ne anunţă cum sufletul ni se îmbracă în zâmbet sau în tristeţe. Sunt din nou între peroane, dar sunt cu tine...încă. Trenul nostru nu a venit şi te pot privi. Sub sprâncenele tale frumoase întrezăresc întrebări şi tristeţe, dar ochii-ţi mă privesc cu căldură. Parcă ai vrea să învingi lacrima din colţul ochilor de dragul meu. Zâmbesc amărâtă şi mă ridic pe vârful picioarelor sărutând-o. - Las-o aici îngerul meu! Las-o aici pe buzele mele. Promit să ţi-o înapoiez de fericire. - Mi-e dor de tine elfule încă de pe acum! Mă dor braţele de dor şi ochii. Aş vrea să fiu mai tare! Fii tu bărbat pentru mine...eu nu mai pot se pare! şi un râset cristalin ne învăluie pe amândoi. - O să fim bărbate tati, o să fim! Dar nu promitem nimic după ce nu mai îţi mai vedem mânuţa fluturând, iar trenul va fi deja departe! - Atunci...să ţii cerul între palmele tale iubita mea. Aşa cum ai făcut mereu! Să ţii cerul nostru fără să-l strângi prea tare! Lasă printre degetele tale micuţe şi iubite să mai intre soarele...să scalde lăcrimuţele şi să apară curcubeul lor. - Off, cum ştii tu să alungi norii... - Iar tu să îi transformi în vată de zahăr! - Daaa! şi râdem din nou. Ne bucurăm de clipele puţine care ne apropie şi mai mult de despărţire. Te privesc şi aş vrea să am o radieră cu care să şterg timpul, liniile, aşteptările şi trenurile, să înlocuiesc şuieratul tăios cu o bătaie de inimă fericită. Nu pot şi simt cum mă sufoc. Simt cum îmi încremenesc trenurile între tâmple de atâta aşteptare şi neputinţă. E ultima oară când mai îmbrac rochia aşteptării iubite! E ultima oară când îmi mai pun flori de iasomie la fiecare capăt de gând şi îmi gătesc zâmbetul cu busuioc tămâiat de iubire...asemeni unei rugăciuni care să te păzească de toate. Mi-au îmbătrânit până şi scoicile sărate din colţul privirilor, iar sufletul de abia îl ţin ţin legat la gură să nu strige. Uneori, cred că strigă singur, însângerat în ciulinii dorului şi umblă în vârfuri să nu îl auzi cum îşi afundă picioarele în pământuri grele. Ţi-am prins la suflet o broşă de săruturi şi te-am gătit de drum dându-ţi biblie dragostea mea şi o floarea soarelui pe colţ de zâmbet...să ştii că acasă e mereu vreme bună şi cald, oricâte vânturi ar mai bate peste noi. - Vine...trenul! Vocea îţi tremură. A mea a murit demult, dar a rămas surâsul şi îmbrăţişarea. - E ultimul care te duce singur şi mă lasă aşteptând! Altul nu va mai fi niciodată! Dar... - Dar...? - Mereu este cel care vine... şi nu mai este mult. Te iubesc! E tot ce pot să îţi dau sfânt să duci cu tine! - Şi eu vă iubesc pe amândoi şi e tot ce vreau să simţiţi! Pe tine pentru cât de frumos ştii să ne iubeşti, iar pe ea care încă nu s-a născut...pentru cât de mult poate să fie de iubită! Să strângi cerul în palme iubito..., iar ploaia... - Dacă va fi să vie...va fi toată a ta, dar va fi caldă şi senină... Mai am o bucăţică de ciocolată...dacă o mai vrei! Timpul s-a oprit şi băieţelul de altădată era din nou cu mine. Zâmbea larg şi fâstâcit cu ochii mari şi licărind a fericire. Trenul a şuierat, dar nu mai doare nimic...acum. Va durea, dar atunci va fi prea târziu să îmi amintesc. Acum simt doar gustul dulce de ciocolată din privirea dragei mele. Din drag cu drag.

e ger afara tare, iar frigul ma cuprinde in casa este foc si-i vremea de colinde bradutul este mandru ca printul din poveste in suflet e tristete , cad fulgi frumosi afara se vede pe fereastra zapada se asterne visez tu esti din acasa zambesti frumos si tandru, caldura ma-nconjoara si-as vrea sa te opresc a nu stiu cata oara. privirea-mi te atinge si te saruta dulce si mana ta pe chip as vrea sa mi se culce te-nchid in ochii mei ca pe o carte sfanta ramai mereu aici dragostea mea carunta. adorm la tine-n brate si mana ta m-alinta si glasul tau duios imi canta o colinda o lacrima iti cade din ochii tai adanci si trupul obosit tu langa mine-l culci. in soba focul arde si-mprastie mireasma mii de sclipiri arunca parca e o fantasma eu strang la mine-n brate cel mai frumos cadou pe care Mos Craciun mi l-a adus din nou. e ger afara tare, iar frigul ne cuprinde in casa este foc si-i vremea de colinde bradutul este mandru ca printul din poveste in suflet e caldura tristete nu mai este ,dar ma trezesc,te caut,te caut MINUNEA MEA. cu drag G.M.

....DRAGOSTE!.......de fapt....incerc...sa ma transpun...in situatiiile cand TU...nu te simte-ai bine......este greu sa explic.....este greu pentru toti....sa inteleleaga.....dar asta fac......MA TRANSPUN......sa INTELEG...ce smte-ai.!!!!.....si am inteles f. multe...!!!!...si ...iti cer IERTARE!.....sti TU..!....orisicum....n-am sa ma iert NICIODATA!!!!!....stiu..eu...sti si TU........TE IUBESC ASA DE MULT!

...fara cuvinte!...

Cris nu stiu daca e intamplator sau nu... dar Adi va fi inmormantat maine la cimitirul din calea sagului unde esti si tu.... Stiu ca ai avut grija de el Cris. Iti multumesc. Te iuby