Carmina....Cami, cine s-a gandit si la numele asta?? Ingerule nevinovat, bland si ratacit, sa ai odihna si vegheaza de acolo de sus si AICI la mami tau si la tati tau!

....DRAGOSTE....Tati TAU.....refuza sa ma duca si sa ma lase la Locsorul TAU......vrea sa ma protejeze.....dar EL...s-a tot invartit prin casa...si apoi a spus : " Ma duc la Cristiana"....a intrat si Maria pe usa....si au plecat amandoi la TINE!.....eu plang si zac...aici....sunt bolnavioara!......am vrut sa merg si eu....dar voi veni diseara.....acum nu au vrut sa ma i-a cu ei.......trebuie sa stau in pat......as vrea sa intru si stau...ACOLO LANGA TINE!......TE IUBESTE MAMI!

...

.....DRAGOSTE.....acum a plecat Costi de la noi.....a fost si pe la Locsorul TAU.....unde l-a intalnit pe Florin N. si impreuna ti-au curatat zapada......Tati a fos mai de dimineata.....DRAGII DE EI.....eu iarasi sunt bolnavioara....TE IUBIM TOTI asa de mult!!!!

Carmina,frumusete de inger,suflet nevinovat...lumina si caldura pentru sufletul tau ! Llacrimi,suferinta vesnica pentru voi copiii nostri dragi :Carmina,Silviu,Adi,Daria,Mircea... plecati de langa noi ,dar gandul nostru este mereu la voi ,si va iubim tot mai mult ! Odihna linistita ,puiule drag ! Silvia mama lui Silvia.

ţip fără să mă audă nimeni printre foşnetele albastre ale iernii uitate în colţul unui buzunar chiar dacă fluturele roz a zburat uitând să îmi învăluie în aripi pentru ultima oară inima şi sângerez lovită în lacrimi şi pe care eu le-am prins fără să vreau în palma amintirii...de la capătul lacrimii... şi... Da, te iubesc!

E noapte..! M-am trezit departe de stele...in locul unde somnul mijea doar intins pe o parte, iar seara se impiedica in lumini imprastiate de felinare. Din cand in cand se mai auzea cate o masina, iar peretii camerei se inundau de lumini grabite. M-am ridicat...Parea ca mai ramase una jucausa si...vroiam sa o prind. Am simtit atunci in mintea mea un zambet..., un zambet care ma sacaia si ma bucura... Am intrebat incet sa nu trezesc umbrele si linistea ce se asternuse in camera: - De ce zambesti? - De ce nu? De ce nu dormi? - Nu stiu, nu ma intreba... Ca sa exist departe de temeri...sau poate ca sa te ating...De ce intrebi? - Nu stiu, nu intreba Gandul...el doar exista...iti inund temerile, incerc sa te smulg din calea pasilor tai spre...De ce plangi? - De ce sa nu plang? Te dor lacrimile mele? Stiam ca Gandul nu intreaba...Nu plang...fac ocoale..., cercuri de lacrimi in jurul lacrimilor...ma invart dupa suflet...mi-e teama sa nu uit calea. De ce ma sacai? - Pentru ca sunt Gandul tau...si asta mi-e meseria...sa te scot din lancezeala si mucegaiul fricii..., sa te fac sa intrebi si sa raspunzi totodata..., dar daca vrei...plec! - Nuu! Nu si tu! Macar tu ramai in singuratatea neputintei mele...sa nu innebunesc de priviri goale si maini intinse...Mizerabil locas ti-ai mai gasit sa vietuiesti...Printre franturi de cioburi, tipete de ecou...trecutul..., amintirea..,puzderie de lacrimi... Haha! - Ce e de ras? - Gandule...macar ai umbrela? Nu de alta, dar in mine s-ar putea sa faci igrasie de la atata ploaie si lacrimi ude... Pacat...altadata te gandeam mai frumos..., dar te privesc cu coltul ochilor trimisi undeva departe si...te vad stand pe o balustrada de suflet, dand din picioare si ingaimand nebunii... - Macar am unde sta...si..da, am umbrela! Ai umbrela si tu...! Ai dale de privire puse in pamant doar pentru tine ca sa ai pe unde pasi...Bombanesc nebunii, dar tu ai vesmant din palmi de dragoste care te infasoara ferindu-te de igrasia pe care mi-o oferi... De ce te plangi?...Esti iubita! - Nu ma plang...mi-era doar dor de o conversatie care sa ma faca sa visez, sa imi amintesc, care sa ma invete sa multumesc si sa fiu fericita...Multumesc Gandule si...poftim...Ti-am deschis umbrela...Pe curand! Linistea se asternuse din nou in camera. Luminile jucause se oprira agatate de razele Lunii si...se balansau razand bucuroase...M-am asezat din nou in pat...si am intins mana catre fiinta care adormea si se trezea mereu pazindu-mi sufletul...Am zambit si m-am ghemuit langa el..., iar somnul se hotari sa adoarma...

cu tine draga mea am invatat din nou sa culeg cu privirea stelele sa stralucesc privindu-te cu tine iubirea vietii mele am invatat sa ma ridic in brate de inger si sa pun zambetul pe buzele noastre cu tine suflet iubit am invatat pentru prima data ca iubirea nu doare si ce mult imi place sa te iubesc cu tine vreau sa invat sa nu mai plec niciodata!

Imi inunda privirea stralucirea si culoarea florilor ce au nascut curcubeul in sufletul meu in care iarna inca isi cerne fulgii tristetii ma bucur de primavara si sa am in palme cuib de randunele si pitigoi, iar roua sa mi se nasca pe gene... in suflet...te am pe tine iubita mea cu inima de inger. Cu drag G.M.

...buna dimineata CRIS!...te imbratisez si te sarut pe obrajori...