...am ajuns de la TINE....Tati ti-a adus un Martisor " O fetita dulce , imbracata in roz" ( seamana cu cea pe care ti-a daruit-o, cand ne-am intors din China...de 1 Martie si care este Aici..langa Noi)....frezii, zambilute....Tati Tau ne-a luat la amandoua...buchetele identice....si TIE si mie.....doar martisorul meu...este o inimioara cu pietricica albastra....eu ti-am adus o candeluta cu floricele roz...si lumanarica roz.....dar...a mai trecut un sufletelpe la Locsorul TAU....ardea o lumanare mare superba Rosie...si langa poza TA..era asezat un micut ingeras.....Bufnitica ne-a intampinat..impreuna cu perechea ei...dansand prin aer.....cerul era plin, plin de stele....iar Luceafarul...este Imens.....adie vant de primavara...MINUNEA NOSTRA!

bună mă cheamă C. îmi place ploaia și felul în care se lipește nisipul de mine n-am mai spus nimănui faptul că atunci când privesc soarele printre gene am senzația că razele lui ma taie-n fâșii fine și pentru câteva secunde cele câteva mii de mine se uită mirate unele la altele când eram mică vroiam să fiu cchocheta incaltam pantofii mamei cei cu toc ma fardam si-mi puneam cerceii din cirese eram atit de fericita cind primeam martisoare tata avea unul neaparat si pentru mine cel mai frumos din lume si mama avea titea de la piticutii ei si ne uitam amindoua la ele cu atita drag îmi plăcea să îmi trec degetele prin părul proaspăt tuns cu miros de albăstrele mama mi-a spus că treburile de felul ăsta nu-s foarte importante mai târziu mi-am realizat visul din copilarie. Cu drag .

"N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Am trait. Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma “Tipi-Tip”. Citeam pe ascuns “Elevul Dima dintr-a saptea” si “Boccaccio”, iar la vedere “Ciresarii” si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. “Mama lu’ Cutaaaare… Il lasati pe Cutare afara?” Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care “driblau” erau la fel de pretiosi ca si o minge “Artex”. Jucam “Tara, tara, vrem ostasi” si “Flori, fete sau baieti”, de-a “v-ati-a” Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului. Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Aveam papusi ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau “exercitii la paralele”, imitand-o pe Nadia. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni… Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante. Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz. Jucam “fazanul” si construiam masini si palate din placutele metalice de la “Mecano”. Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la “Mihaela si Azorel”, alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar. Am supravietuit serialului “Dallas” si-am inventat un joc in care numaram in engleza: “Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa”. Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la “Turbo”. Ne jucam de-a printesele (un fel de “real life role play game”), beam apa minerala “Aurora” si mancam inghetata “Polar” (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti “Voinicel”… Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata “foarte bine” la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz. N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem “Liceeni” sau “Declaratie de dragoste”. Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la “Vocea Americii”. Noi, unbelievable, n-am avut manele… Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul “Cinema” si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste. Adidasii “originali” aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii. Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca. Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta. Eram misto si faini, niciodata cool. Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca. Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici internet-cafe-uri. In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care tasneau broboane de apa. Ne puneam ghiozdanele dein spate, bentita elastica pe cap si apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat. Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile. Noi n-am trait mai bine sau mai rau. Am trait." Pentru tine Camelia cu toata dragostea mea! De martisor draga mea draga!

în jurul meu mâini atârnate de bare priviri identice capete cu căști pe urechi săptămâna asta trebuie să porți căști galbene ca să nu te amendeze poliția culorilor căștile verzi de săptămâna trecută sunt aruncate așteaptă să fie ridicate de serviciul de ambulanță si sa le dea gândurile de săptămâna trecută le vor filtra - se mai strecoară și paraziți – le vor mixa și le vor introduce în căștile roșii pe care să le purtăm săptămâna viitoare în jurul meu mâini atârnate de bare in tramvaiul 7 priviri identice rar o defecțiune de mixaj și atunci căștile se transformă în flori degeaba încerci să le ascunzi după urechi poliția culorilor apare imediat florile se văd aud de departe culorile lor se joacă în degete de lumină foșnetul lor se aude precum anotimpurile lui vivaldi rar defecțiuni de mixaj eliminate rapid gândurile înflorite par sa devina aievea în jurul meu mâini atârnate de bare priviri identice toată lumea e fericită atenție, se închid ușile oricum nimeni nu vrea să plece dincolo de ușă sunt atâția care așteaptă sa urce sus cit mai sus! Cu drag!

....inca O ZI.....de DOR....de CHIN....de NEPUTINTA.....TE IUBESTE MAMI TAU!!!!

G.M. doar tu frunză a vieții mele îmi mături obrazul cu penele tale roz cînd aripile ți-au obosit eu îmi aplec ramurile asupra ta stau nemișcată văd ploile spalind geamurile pe din afară și hornurile pe dinăuntru în spatele pleoapelor mele. azi a nins cu alb

...

...din nou Noapte.....Noaptea trecuta am dormit in patul TAU (rotund)....cu perna, "puiutul" si plapuioara TA!......am visat mult....practic...fiecare somn...este o Viata Intreaga pentru mine.....o traiesc...in somn.....ma trezesc obosita...traiesc intens...tot ce visez....vise lungi.....si in vis...traiesc " zece vieti "....cu TINE!!!!....nu pot ...DRAGOSTEA MEA....sa accept.....traiesc ca intr-un carusel....ma invart...ametesc....obosesc....si ma intreb " DE CE?".....apoi...o i-au de la capat....poate...poate...doar visez....

mama nu mai plange dar stiu ca nu poti, nustriga nu-ti fie dor! cum sa-ti cer asa ceva??? mama aduna-i zilele cu tine-mpreuna strange-le in colt de batista si trage o linie pe cer. inalta-te, deschide-te, primeste in palme scrasnetul de cumpana, striveste-l! acum, la capat de drum si tacere, el e doar o gramada de lacrimi strinse bob cu bob in palmele brazdate de linia vietii mele atit de scurta mami,mami mai trage inca o linie pe cer si culege vasc si saruta-l mingiie-l de mainile tale, ninse. aseaza-te. odihneste-ti pasii zdrobiti de cautari de rostiri neintelepte cu viata pre viata calcand si aduna-ti muntii, toti muntii planetei, in fruntea-ncrustata cu dalta lasa-i sa se naruie amin ,sunt idolul tau l-ai impaturit in opt, l-ai sarutat, adormit acum, inchide ochii, priveste ma prin perdele sunt aproape inalta-ti privirea-n cuvinte de ramas-bun si mai trage o linie pe cer. nu plange, nu striga, nu-ti fie dor! e absurd sa spun asta a venit timpul cand jefuim pe cei ce au plecat de urma de viata de pe masti cand ranim crucile abia inmugurite in lemn de pripas. mama acesta este copilul tau asa cum tu ai fost mama lui, toti...eu, tu, noi...doua ne ingropam unul pe altul dupa ce ne-am avut, dupa ce ne-am iubit. nu plangem, nu strigam nu ne e dor... doar muntii ne-ngroapa, ne-ngroapa sub cerul cu linii, brazdat. Cu drag din drag!

...TE IUBESC...!!!! ATAT DE MULT!!!!!