LACRIMA CERULUI G.M. prin uşi de sticlă păşesc în noapte frigul îmi ţese cămaşă ascunzându-mă din pătratul unei ferestre o fringhie leagă bisericile înfrigurate întunericul le adoarme şi-mpreună cu sfinţii de pe pereţi sfinţeşte-n vase de marmură noaptea lumina ţese covoare pe-o lespede printre cruci din abanos iar luna toarnă-n rame de-argint clopotniţa ghintuită. smulg o floare de pe veşmîntul unui sfînt o aşez lîngă lacrima cerului căzînd în mare prin ochii tuturor ce stau să o prindă.

Dimineața presar cafea pe pervazuri să fie păsările treze când mă-ntorc în tramvaiul vechi trec podul urc pe lângă depozitul de fier vechi ieri au adus două mașini siameze - mergem către o nouă ordine - aud la radio pe fundal Chris Rea și „road to hell” ținem sub revere fluturi pietricele netede lăsate degeaba în intersecții azi n-am nimerit drumul acasă arunc pietricele plate prin oglindă păsările dorm ascunse sub streasina e nedrept ca zilele să fie egale fara tine MINUNE. CU DRAG G.

CRIS,AZI DIN NOU NU AM PUTUT VENI LA TINE DAR O SA VIN DE PASTI..SA AI UN SOMNIC LINISTIT IMPREUNA CU MAMI TAU..VA IMBRATISEZ DIN TOT SUFLETUL!

...ceau CRIS!...

FLUTURI ALBI G.M. prin piaţa veche părăsită a catedralei viaţa plînge cu privirea ameninţătoare în doliu descoperă pe marginea incomodă a fîntînii sufletul neclintit şi-i ascultă murmurul stins. casele cu acoperişurile povîrnite se privesc sever îşi trimit nepăsătoare una alteia ecourile ceasului din turn zidurile se lovesc nu mai adăpostesc rugăciunile fluturilor albi. inima e grea ca o amforă umplută cu lut toate încheieturile au arsuri de ger fruntea transpiră în valuri lăsînd un gust sărat în colţurile gurii pleoapele se zbat peste ochii roşii tăcerea e sigură în faţa icoanelor.

"O veste-ți dau dinspre mine - E primavara și plouă mocnit. Nu plânge MAMA, mi-e bine; Un pic, doar un pic am plecat. Iluzii mai am, nu te teme! Tristeți poate-atunci când îți scriu. a fost pentru noi, prea devreme Un pic, doar un pic, prea devreme. Tăceri îmi trimiți să mă-aline. Primește-n colete...tăceri. O vină te-apasă pe tine; te apasă pe umeri poveri. Nu-mi spune să uit Să te uit nu îmi cere Nu-mi duce amintirea departe Această impusă tăcere Azi doare mai mult ca o apasare. Mi-e dor, doar atât, să mă doară Sărut, ochi tăi, Apoi, despărțirea și iar... Nu plânge MAMA, mi-e bine; E PRIMAVARA și plouă mocnit. O veste-ți dau dinspre mine- Un pic, doar un pic am plecat. Nu-mi spune să uit Să te uit nu îmi cere Nu-mi duce amintirea departe Această impusă tăcere Azi doare mai mult ca o apasare." Cu drag G.

locuim într-un nor zgâriat împărţim aceleaşi raze şi acelaşi curcubeu uneori coborâm pe rând printre oameni rătăcim ca doi străine un fir nevăzut care ne leagă se împrăştie în zig -zag pe trotuare îmbâcsite de noapte şi ne întoarcem pe acelaşi traseu trăgând zorile pe canapeaua unde umbrele găsesc odihna în două inimi egal legate cu drag G.

...Omama a facut oua rosii...DRAGOSTE!...nu avem cui sa-i cumparam iepuras....!!!!asa cum faceam in fiecare an....suntem obositi si tristi....

SOMNIC USOR,INGERUL IUBIRII!SOMNIC USOR ,MAMI LUI CRIS!VA IUBY!!

printre amintiri, se amăgesc cu false trăiri. Ochii prea obosiți confundă albastrul cu cenușiul. Cu fiecare cuvânt clipele se ghemuiesc într-un măr. Pe sticla aburită desenez jucării din amintirea bunicii, zborul tandru îmi fulgeră tâmpla. * Ultimul dulce din bocceluță este scos la licitație în ritmul izvoarelor repezi de munte, de parcă munții s-ar desface în mii de cioburi, spini de gheață, prea devreme, prea ușor, prea uzi… Privirea îmi rămâne încremenită spre răsărit,