...TE IUBESTE MAMI !!!!

undeva în mine gândurile se ciocnesc unul de altul la infinit peste toate tronează asemeni unei cruci întrebarea: "de ce?" bineînţeles că nu voi şti niciodată... cine poate afla de ce se joacă Dumnezeu cu oamenii - uneori?! oftez şi printre picături de aer curat "sublim suflet de om..." - îmi spun singură în singurătatea mea (aici mama, nici măcar tu nu ai voie să fii – e frig, sumbru şi plin de igrasie! locul tău e alături de îngerii mei ce-mi scaldă existenţa, – copilaria noastră!) gândurile se opresc câteva clipe acum am timp să zâmbesc şi să visez în roz, în roşu, în verde, cerul..., da cerul e din nou acolo sus cu toate curcubeele lui, şi cu toţi norii pe care-i pictez şi-i modelez asemeni unor bucăţi de poveste, iar eu stau aici jos înfiptă cu rădăcinile mele tinere în existenţa asta ciudată şi vreau să trăiesc să trăiesc... să trăiesc aşa cum vor “muşchii” speranţelor mele! gândurile îmi devin ţipete îmi devin mâini două mâini ce se întind a rugă plâng încet apăs puternic cu tot sufletul până la epuizare. STOP! groaznic clişeu! sub tortura asta ce-mi calcă fruntea albă viaţa e vie încă şi luptă "fir-ar să fie!" pentru că se vrea: iremediabil, incontestabil, incomensurabil, imposibil, inimaginabil... se vrea trăită cu fiecare clipă până la ultima!!! Epilog sufletesc: nu mă vreau jos din tren decât la ultima staţie – am plătit bilet întreg! cred că am mare nevoie de electroşocuri cu zâmbet – pe suflet deschis! alţii care vor să-şi “ucidă” viaţa – viaţa li se vrea, iar cei care vor să o trăiască – viaţa li se pune de-a curmezişul?... întreb şi eu aşa...într-o doară de melancolie? Cu drag G.

e din nou linişte. linişte... un firicel de iarbă crud se leagănă încet încercând să prindă razele soarelui. soarele zâmbeşte larg şi-l gâdilă. pe vârful lui puţin despicat şi micuţ firicelul de iarbă se roşeşte şi gângureşte în limba lui ierbicească. probabil vrea să ne spună că e fericit de viaţa lui scurtă, dar valoroasă oarecum sau probabil vrea să ne arate cât de frumoasă e natura, sau...ne trage de mânecă: "e vară! oameni...e vară!". lângă el doi pitici joacă şeptică pe o frunză bătrână de brusture. dacă nu eşti atent...poţi să treci pe lângă ei fără să îi observi, fără să îi auzi, dar...ei sunt acolo şi ţin în mânuţe cărţi din coajă de stejar vrăjit - se spune că asta nu îi lasă pe ghiduşi să trişeze la cărţi - doar se ştie cât sunt spiriduşii de şmecheri... mă întreb oare de câte ori am trecut noi pe lângă copilărie din prea multă grabă? două flori rozalii se unduiesc încet şoptindu-şi vorbe calde. între ele un pui mic de floare.... ah, nu...am greşit! sunt doi pui mici de floare Smiley! al doilea e atât, atât de mic şi stătea ascuns după tulpina firavă a mamei...ştergându-şi năsucul polenizat a plictiseală. ridică ochiişorii picuraţi cu pete albastre către mama şi trăgând-o încet de frunzele îmbibate cu seva proaspătă şi dulce... cască! Smiley nu am ştiut până acum ce gură mare poate avea un pui de floare când îi este somn...! seamănă cu un pui de om... vorbind de puiul de om...el e puţin mai încolo, împleticindu-se în propriile picioare, zâmbind largggg şi gângurind cu mâinile întinse către mama: "Ma-Ma..." - , iar femeia a cărei suflet străluceşte prin ochi când îşi aude puiul e..."mama". îi întinde braţele calde şi primitoare şi îi cântă despre ursuleţi, păpuşele, căţeluşi, iar puiul de om...a adormit zâmbind. psssiiittt! pe mâine!

TOATE LALELELE DIN LUME PENTRU INGERUL IUBIRII!TE IUBY!

Pt azi.o coronita,cu dragoste si dor!!

....DRAGOSTE!.....am stat astazi toata ziua Impreuna.....acum seara cand m-am ridicat sa plec....a inceput sa ploua....poate maine va rasari din nou soarele....doar pentru a ne mangaia pe amandoua tot Impreuna....TE IUBESTE MAMI TAU!

"am crezut ca visez, dar nu visam. copilaria inca era acolo - desculta! avea ochii mari, surasul stirb si obrajii murdariti de gem. zambea si imi facea cu mana! am intins si eu mana, dar nu puteam sa o prind...se indeparta! - stai!!! am tipat! staiii! - nu pot! am atatea copilarii de adus! nu pot sa stau cand tu cresti atat de repede mare - dar ti-am intins mana! - nu! mi-ai intins ce ai crezut ca trebuie sa intinzi! tu cu mana intinsa ai copilarit? am zambit! aveam din nou zambet larg si nu ma mai deranja ca nu vazusem cioara care imi furase dintele! zambeam si mai larg! larg!!! acum am inteles ca mana se intinde prieteniei...copilariei ii intinzi zambetul, nevinovatia si sufletul! ea poate sa traiasca doar in suflete de copii! si...am inchis ochii de tot. copii stiu visa frumos: pe poteca din padure nu mai mari ca doua mure doi pitici alesi anume calare pe doua rame rame, rame inelate, imbaiate, inseuate au plecat s-anunte-n lume ca Printesa Papadie se marita intr-o luna nu cu cine-ar fi sa fie ci c-un Print de Matraguna cica-aceasta legatura ar aduce armonie florilor de pe campie si-ntre ele niciodata nu va mai fi dusmanie vorba suna! daca nu v-ati plictisit mai raman la povestit printre flori si ierburi nalte zambitoare, colorate curioase si motate "haide spune! spune! spune! ce-au facut piticii-n lume?" ei au dus din deal in vale invitatii speciale si pe drum au intalnit uriasi cu pasul mare fara vreme de visare grabiti ca sa creasca mare si tare s-au intristat au sarit si au tipat i-au ciupit si i-au pupat uriasii nici poveste sa-i auda sau sa-i vada pentru ei nu mai exista lumea basmelor, magia povestita-n flori de nada ei demult copilaria au uitat-o intr-o lada in castelul din padure intre frunze de stejar Papadia zi de zi se topea de dor si-amar intr-o noapte mai acatari un corb mare si-ntelept ii aduse...ce sa vezi?! un ravas! cu scris frumos invelit in frunze verzi si citindu-l Papadia inflori galben duios Matraguna...Matraguna! de otrava se umplu si de ciuda Papadiei cupa plina i-o dadu sa o-nchine prieteniei, iar Printesa...o bau "- ai crezut ca alianta o sa tina-o vesnicie? am vrut doar sa-nclin balanta inspre moarte - nu iubire!" si razand el disparu doua bobite de roua peste puful ei frumos se prelinsera a plans si cu glas amar-duios dragul ei chema la ea nimeni nu mai cuvanta nimeni nu gasea un rost toti taceau in Crangul Vesel si plangeau, dar ce folos? folos mereu se gaseste daca speranta traieste si cum basmul basm ne este dragul ei prinse de veste si-adus pe aripi de vant cu mireasma luide vis Iasomie-o prinse-n brate si zambind la Papadie din tot sufletu-i deschis sarutarea ii dadu, iar otrava Matragunei ca prin farmec...disparu si-astfel dragostea invinse auzind despre-ntamplare piticii in graba mare au luat drumul intors pe poteca din padure nu mai mari ca doua mure calare pe doua rame rame, rame inelate, imbaiate, inseuate se grabeau de ortul popii sa ajunga unde plopii azi sunt imbracati de nunta iara nunii joaca-n lunca langa mandra Papadie si frumosul Iasomie despre ei asa se spune ca iubirea-si poarta-n lume si de-atuncea pe campii rasar mii de papadii ce cu pufuri zburatoare duc ravase iubitoare peste buze de iubiti si copii pe un fir de fum intins eu ma-ndrept spre un alt vis iau cu mine de drum bun un suras si un nebun care crede in copii, in magie si-n povesti somnul sa va fie bun sunt aici de ratacesti prin vreun basm fara usa si "feresti"!" cu drag si pentru piticutii tai G.

Mai ții minte inelul care mi l-ai pus pe mina? Prima ciocolată băută împreună Lacrimile cu gust de fericire Facturile nesfîrșite de telefon vocile nostre nu se-ndurau să spună ultimul cuvînt Ne ascundeam în iarbă cuburi de cenușă drept speranțe îmbrățișări cu privirea în pămînt Mai ții minte? cit de bine mi s-a potrivit inelul.. cu drag G.

"nu exista sinonim pentru cuvântul mamă nu există poate de aceea nu s-a născut nimeni să-l exprime perfect el există undeva în suflet şi-n gând cel mai greu este când se închide pe dinăuntru unei cămări din inimă atunci tot restul vieţii vei fi un MAMA SUPRAVIETUITOR" Cu drag G.

... in Saptamana Mare, la Ierusalim, acolo unde incep cele doua lumi... a voastra si a noastra... in multe locuri sfinte...am rugat cerul... l-am implorat... sa va tina aproape... pe TINE...pe DARIA... pe ADRIANA... pe SILVIU...asa cum si noi suntem aproape... uniti in durere si dragoste pentru VOI... COPIII NOSTRI DRAGI...