....noapte buna CRIS!...

"am rămas cu mâna în aer scris stins prin guri de cenușă leagănul și-a sfârșit cântecul de când totul a fost spus am pus zăbrele la lună prea zâmbeau cind eu pling rotește clipa arsă peste coline cade gând de plecare cu iarba care se agata de pantofii mei de MAMA SUPRAVIETUITOR"G.

"Inima-mi se zbate Ca zbaturile moriI Când vântul se abate Pe plaiurile tale Și sufăr pe-ndelete De drag de tine dragă Când vântul suflă-n plete Nu-i nimeni să-l culeagă Surâsul tău de zână Ca perna cea moale Mă umple de TINE MINUNEA MEA MINUNE"

"lasă-mă să ghicesc ma trezesc la aceleași ore imposibile când lumea toată doarme întoarsă pe o parte cu axa pământului deviată de vise filtrezi primele gânduri prin pietrele de moară ale zilei ce-a trecut apoi suplu și ușorma asez cu soare și nori cirrus trec pe străzi cu frunți încruntate (doar am înghițit toți norii) ziua e lungă ca un țipar as vrea să mai țină la capătul ei noaptea încă ma asteapta neagra si pustie:("Cu drag G.

Esti in sufletul meu ............in continuare !

...a venit Noaptea!....DRAGOSTE!....nu-mi pot gasi linistea...orisice as face......nu pot spune tot ce gandesc...ce simt.....este intimitatea noastra...TU si EU......iar..a venit Noaptea!!!...DRAGOSTE!

Noapte buna,Cris! sa ai un somn lin...

TE IUBIM!..NE ESTE TARE DOR!!!.si TARE GREU .....FARA TINE!!!.....MINUNEA NOASTRA!!!!

PRAF RECE G.M. fluturii din clopotniţă prefirati în zbor de noapte se zbat în pânzele uitate prin colţuri prăfuite deplâng amintirea stăpânilor din întuneric miros de tăciune şi iertare ca un semn al sângelui componenţa majoră peste praful rece ...

"zadarnicia mea a avut culoarea pamantului gustandu-i batranetile ce ma imbracasera in doliu mult prea devreme visele mi-au murit invelite in gust amar si cer intors pe dos din care picurau intrebari sub forma de DURERE nu stiu daca au sfasiat sau au rupt dar, asa am invatat sa imi pierd aripile pe drum in timp ce in urma a ramas doar EU si durerea eu mai eram vie! apoi a avut culoarea ierbii si a fanului uscat pe care l-am facut iubirea dintai si l-am respirat cu durere pana in gatul sufletului unde il am si acum (n-a fost sa fie decat o vara cu nori la ureche) am inteles ca viata are gust de PLECARE cand inveti sa o traiesti singur in tine in timp ce dincolo te stii trai atat de frumos daruindu-te timpului care stie astepta! dupa cum am mai spus: imi murise doar nadejdea, cateva vise clocotite in amaraciune niste ani tineri si fragezi, increderea in lumea din afara coliviei mele, eu mai eram vie! intr-o noapte din mine am visat cum carnea mi se desprinde fasii de teama si ma imparteam altor suflete atunci... buzele au tipat a viata, in timp ce gandurile se napadeau toate sa arunce ultimul pumn de tarana. si am vazut: zadarnicia mea a avut mereu culoarea cerului, dar a trebuit sa fiu pamant, disperare, iarba si tacere ca sa pot sa ma regasesc dincolo de toate lanturile in care ma tin legata "G.M. CU DRAG!