"Nu mai am de mult suflet... mi-a rămas sprijinit undeva într-o margine de drum... împrăştiat pe caladarâmul existenţei aşteptând ca viaţa să mă sufoce am rămas singura Agăţata zilnic de speranţa regăsirii de clipa când încleştarea din piept voi zămisli cohorte de fluturi de nu mă uita... Eu nu mai sunt eu nu mai cresc precum pământul plămădeşte vulcanii sunt o scară de lavă rece pietrificată din care răsar doar lacrimi când tălpile tale îmi trec prin ochii prea roşi de plâns. ...am încetat si te astept. să ajungi pe peronul gării în care marfarele îmi aduc bucaţile de suflet pierdute în lupta pentru a-ţi mai ţine încă o dată sufletu-n palmă. sunt doar praf...şi nici măcar de stele sunt doar Tu..." Cu drag G.M.

"şi nici măcar nu-mi amintesc de câte ori ne-am întâlnit toamna prin oraşe de provincie în faţă la catedrala la ceasul mare şi-am băut acolo cafele şi aşa s-a făcut noapte între palmele reci Cristiana şi-a rostogolit odată părul şi au venit primăvara şi iepurii s-a apucat de o carte oarecum boemă restul au părăsit oraşul fluturând mâini pupături de la revedere deşi ştiau că nimic nu se întoarce din unghiile Cristianei s-au făcut turnuri şi castele opalin întinse pe câmpuri întregi ea îşi trece degetele prin păr apoi am mers la o savarină lângă teatru au mai trecut câţiva ani stau cu fruntea pe calorifer am pe retină urme de imagini miliarde de imagini de diamant şi toată lumea mă vrea pentru diferite colecţii peste o mie de ani încă ne vom iubi NOI DOUA peste o mie de ani ne vor așeza lin în muzee lângă primul balon cu aer cald, discuri de vinil, costume de cosmonaut şi jobene și vom trăi mai departe Cristiana ne vom juca din nou mii de fetiţe ne vor găsi în gropile cu iarbă coada şoricelului scaieţi din jurul blocului de 4 etaje şi-şi vor împodobi braţele păpuşile rochiţele şi vor dormi după-amiaza cu jaluzele trase peste camera cu afişe, poze cu bunici peste strugurelul de buze şi flori uscate peste bibelouri bufante cu regi şi regine peste toate continentele lumii "

"îţi aminteşti, ? mâncam şarlotă la cornet din staţia lui 7 aerul era un autobuz de vanilie traversându-ne leneş gura aveam cheile atârnate la gât o lălăiam pe stradă râsul nostru muşca din lume ca dintr-o tabletă de glucoză peste noi cerul întindea o umbră perfectă atunci tu aveai cele mai frumoase jucării din cartier cu care nu aveam voie să ne jucăm iar eu o aveam pe mama cu mâini subţiri ea îmi făcea două cozi simetrice mâinile ei erau aromate ca o citronadă care mergea cu o prăjitură „Pitic” apoi alergam după fluturi pe maidanul de lângă bloc mereu împreună trupurile noastre erau două rachete albe ca în cântecul ăla din film spărgând orele una câte una creşteam în tăcere ne juleam coatele genunchii şi după amiezele se făceau roşii roşii ca nişte cravate făcute ghem roşii ca zâmbetul unei comandante de detaşament mai ştii serile de duminică miroseau a şampon de urzică şi a oţet era mirosul tristeţii şi peste tot se deschideau geamuri şi eram cu toţii chemaţi acasă ştii i aş vrea azi să mă cheme acasă din nou şi tu nu te-ai supăra dacă aş pleca fără să mai stau măcar 5 minute şi gata " Cu drag G.

..Mami este Aici...si TE IUBESTE.....traiesc doar prin Iubirea ce ti-o port!!...

Buna dimineatza prietena draga! Soarele sa-ti atinga genele lungi si fluturasii sa-ti sarute obrajorii. Te iubi

Pt o noapte luminata...un somn lin!

SOMNIC USOR,CRIS..SOMNIC USOR,MAMI LUI CRIS! VA IUBY MULT DE TOT!

..acum am ajuns de la Locsorul TAU!.....ai multe flori si multa lumina....am fost si la Daria....v-am luat la amandoua cate o inimioara identica ....TE IUBIM MINUNEA NOASTRA!.....

.....DRAGOSTE!....din nou am pornit pe un drum prapastios....nu mai pot gandi limpede....toate se invart in sufletul meu....pana ametesc....pana nu mai am strop de putere.....am nevoie de TINE!!!!

Printesa,floricele pentru tine ! Scuza-ma ca nu ti-am mai scris,a trecut ceva timp..Insa mi-am cam facut de cap in aceasta perioada,ca de la anul incepe mai greu ! Te pup,si va pup si pe dvs. Mami2 !