noaptea a plesnit ca un boboc de floare mă culc pe gânduri de mătase visez o insulă ciudată perle albastre și roz presărate pe nisipul verde oamenii zburau cu case zăpada putea să ardă. a apărut pe cer un nor și luna în mijlocul lui un cal de cristal și carul aducând dorurile mele mănunchi însurubându-l pe colțul ei dinspre zori. spectacol celest se ridica un pic cortină în pătratul geamului din vară.

CRISTIANA !!! TE IUBESTE MAMI TAU !!!!...am fost plecata din oras...acum...acasa...ma simt vinovata fata de TINE !....DRAGOSTEA MEA !!!...chiar daca gandul mi-a fost in fiecare clipa la TINE...indiferent de ce fac...de ceea ce spun....totul merge doar in "linie"...cu DORUL DE TINE !!!...dar...era DREPTUL TAU sa TRAIESTI !!!...nu al meu...MINUNEA MEA!!!

Ca şi o adiere de primăvară încă timpurie...timpul se joacă în părul tău alb Mamă... Uneori ţi-l împleteşte în vise argintii, alteori în culori castanii...şi ţi-l plouă cu amintiri. Doar zâmbetul jucăuş şi ştrengar, steluţele din privirea ta căpruie îmi descriu ÎNCĂ sufletul tău de copil...mare şi plin de griji pentru mine. Cred că aşa mi te voi aminti mereu - alergând la uşă repede, repede şi deschizând braţele a dor de mine - şi trecuseră doar câteva ore de grădiniţă, de şcoală, de facultate, de servici...Mamă, dar erau orele calvarului tău: "Oare e bine?", "Oare nu plânge?", "Oare nu e tristă?", "Oare îi e bine?" ...şi acest..."Oare..." era plasat în mijlocul unei liste atât, atât de lungi... Când mă întorceam de oriunde aş fi fost plecată...casa mereu mirosea a tine Mamă...! A parfum de lavandă şi lăcărmioare... Tot ce era greu şi rău rămânea la uşă, dispărând odată cu braţele tale larg deschise...şi cu inspirarea aerului drag de la pieptul tău. Şi acum îmi amintesc miresmele copilăriei mele...: prăjitura cu mere şi scorţişoară şi mâncarea mea preferată de mazăre... Am să port cu mine aceste miresme mereu...sunt nişte amintiri pe care încă le simt când mă gândesc...Acasă! În vacanţele copilăriei mele, când eram departe de tine... - te auzeam plângând în visele mele - mă trezeam cu ochii umezi de tine...şi cu mâna strângând puternic colţul perinii...în credinţa că era mâna ta caldă şi protectoare. Fără să simt, ...am crescut şi eu Mamă, dar încă îmi imaginez buzele tale asemeni unei închipuiri pe degetele mele micuţe şi firave în timp ce dormeam. acum...pot să mi le imaginez aşa cum au fost! Acum am şi eu două mânuţe de sărutat. Sunt atât de mici Mamă...!!! Atât de mici, încât mi-e teamă să nu le strivesc sub buze şi zâmbet. Uneori scap lacrimi peste ele, iar puica mea...zâmbeşte în somn. Când îi cânt cântecele de leagăn şi o privesc la sân ştiu cu adevărat ce am însemnat eu pentru tine şi tu pentru mine. Când mânuţele ei îmi ţin sânul...ştiu cu adevărat cât de mică e lumea... - TOATĂ E A MEA - , iar uneori...nici LUMEA nu e deajuns şi atunci ŞTIU...că fiecare copil e un UNIVERS, iar eu sunt încă UNIVERSUL TĂU... Îmi aduc aminte Mamă...cum deşertam tolba cu poveşti la o ceaşcă de cafea în fiecare zi alături de tine şi cât de frumos ştiai tu să râzi şi să îmi transformi ziua într-o zi minunată. Azi,...ne-am revăzut la cafea - e aceeiaşi aromă..., poveştile sunt mai multe şi altele -, dar azi am şi eu griji Mamă şi mă întreb: "Oare...???"..., iar tu mă ştii şi sărutându-mă pe frunte îmi spui zâmbind: "Gata pe azi...fugi acasă. Te aşteaptă acolo o altă poveste de povestit, iar timpul...nu ne iartă. Nu-l pierde cu mine...câştigă-l lângă ea...Clipele voastre acum...sunt cele mai frumoase! Noi..., ne mai vedem mâine...până într-o zi!". Te privesc Mamă şi tăcând îţi spun tot: TE IUBESC CUM NUMAI O FIICĂ MAMĂ...POATE IUBI !!! Cu lacimi îmi surâzi şi te îndepărtezi...TU...ŞTII...CUM NUMAI O MAMĂ...POATE ŞTII !!!

Afară era o zi minunată de primăvară. Din gădină se auzea foşnetul vântului, trilurile păsărilor şi răzbea un miros atât de frumos de flori. Tânăra se ridică repede din pat şi ţâşni către fereastră deschizând-o larg. Zâmbi desfăcându-şi mâinile a îmbrăţişare şi închise ochii. Gura ei frumoasă trimise un sărut imaginar. - Bună dimineaţa mamă...! Sărutul tău e azi tare cald...Nu mai eşti tristă, nu-i aşa? O pală de vânt călduţ intră în casă răvăşindu-i puţin părul şi sărutându-i chipul alb şi frumos. Dacă ar fi putut să vorbească ar fi spus: - Nu sunt tristă draga mamei...te iubesc nespus! Dar pentru Maria vântul nu trebuia să înveţe să vorbească. Îl înţelegea oricum şi, râzând fericită îi răspunse: - Şi eu te iubesc mamă...şi eu te iubesc! Acum merg la Ioana şi la Radu în bucătărie ca să văd ce surpriză frumoasă mi-au pregătit pentru ziua mea. Ei,...offf mamă, mă iubesc tare mult să ştii şi şi eu îi iubesc pe ei. Sunt atât de buni şi iubitori cu mine! Mi-au dăruit tot ce poate să facă fericit un copil...Şi...da! Împlinesc azi 20 de ani mamă, iar tu eşti la fel de tânără şi frumoasă...Pe diseară mamă...Să nu uiţi că te iubesc! - Pe diseară...îi şopti foşnind încet şi plin de drag vântul. Nu uit...nu am uitat nici o clipă guriţa ta la pieptul meu...Eşti încă acolo... Ea nu văzu, dar din mărul înflorit din faţa casei începură să cadă boabe de ploie şi petale roz. Cerul plânse doar acolo...ca ea să nu vadă, dar ea văzu şi spuse încet: - Mulţumesc mamă...pentru cei 20 de ani şi pentru părinţii minunaţi pe care mi i-ai dăruit... Mărul se cutremură şi începu să se legene cu putere...apoi se opri brusc. Îşi legăna doar crengile uşor...ca într-un dans dulce-amar, iar soarele îl încălzea. - Şi noi îi mulţumim şi îţi mulţumim...se auzi glasul blând al Ioanei. - Ioana! şi Maria alergă în braţele ei. O sărută pe frunte şi îi strânse mîinile cu drag. Vru să spună ceva, dar se opri. Nu putea... Ioana îi zâmbi şi spuse: - Ştiu...Maria, ştiu! Să ştii că şi noi te iubim nespus de mult draga noastră. Unele lucruri nu trebuiesc spuse...se simt! Maria îşi şterse lacrimile şi faţa i se lumină de bucurie.

luna adunată cu grebla încă mai respiră o lipesc în podul cerului floare rece o dor încheieturile picioarele pășesc elastic un pui de înger cu aripile lui o unge cu mir ca o iertare. pătrarul îi ghicește-n palmă drumul e nesigur și linile se încrucișează are o cumpănă se sprijină-n baston cu degetele lungi și reci unghii sidefate ies din părul plin de stele adoarme în buzunarul sfînt.

Te-am visat...MINUNEA si DRAGOSTEA MEA !!! TE IUBESC!..mai presus de orisice pe Lume...in Univers...orisiunde....!!!!!!!!!!!

MINUNEA MEA!!!...am venit de la TINE....foarte, foarte trista...ti-am aprins lumanarelele...apoi am stat si m-am tot gandit....ca NU POATE FI ADEVARAT !!..ca totusi va veni O ZI...macar O ZI...sa fi din nou ACASA !

NOAPTE BUNA !...COPILUL MEU DRAG !...de cand am revenit Acasa...te-am visat doar o singura data...atunci cand am reusit sa adorm...am visat-o si pe BUNA TA !!!....a fost un vis "ciudat"....dar...imi amintesc o mare parte din el...TE IUBESTE ..MAMI TAU!!!

...DRAGOSTE !!!...ne-am intors acasa....de la Roma...Capitala plina de Credinta....in ZEI....apoi ...Dumnezeu si in ISUS...si ...INGERI !!!...am aprins lumanari si ne-am "rugat".....pentru TINE!!!...pentru SUFLETUL TAU !!!... cum am intrat... pe "Portile"...Romei....primul autobuz de tur...se numea : " ROMA CRISTIANA".....apoi am aflat ca era... chiar autobuzul Vaticanului...am plans...am plans si cand PAPA ne-a vorbit...Duminica...TE IUBIM !!!! INGERUL NOSTRU DRAG si SCUMP!!!

Crisu meu...înger scump!!!