criss....ma gandesc la tine...!!!

... DRAGELE NOASTRE...

.......pentru tine Carmina...azi ,cu gandul si la tine...iti aprind aceasta lumanarica ! Silvia mama lui Silviu

Iti aprind o lumanare de departe... Te iuby pt tot ce am frumos de la tine!

ACELEASI FLORI CA SI PENTRU COPILUL MEU....CRISTIANA...ADI....ACEEASI DURERE IN INIMA SI IN SUFLET CA SI A PARINTILOR TAI.........TRISTETE .....HAINA GREA PENTRU NOI CE AM PIERDUT CE AM AVUT MAI SCUMP PE ACEST PAMANT.

...asta seara a fost Lori cu Anna..la NOI!....ai primit o floare Imensa si Superba.....TE IUBIM!....i-am daruit Annei...Carnetelul TAU ROZ.....a fost atat de fericita....este in clasa a-I-a...dar ne-a scris la amandoua o scrisorica...ca ne iubeste.....si a adaugat stelute....si inimioare!!!...TE IUBIM!....CRISTIANA!...Viata si Minunea mEA!

PLIURI G.M. e umbră, răcoare deasupra plutesc întunecate bolţi aeriene în depărtare ard cîteva lumînări subţire fac să fascineze sfinţii pictaţi în culori tari păşesc pe covorul laic îngenunchez o cută de amărăciune are icoana în colţul gurii cu degetele reci fac semnul crucii. plec pe strada îngustă obloane cu lacăte spaimele se izbesc de zidurile întunecate apoi decorează o sală de bal cu panglicile jilave deschid uşi mascate descoperind feeria sau misterul apoi se odihnesc pe chipul cioplit din piatră.

Draga de tine... Cat de iubita esti si cat de mult ai iubit si tu pe toata lumea! Ai grija de noi!!

...este noapte tarziu...acusi se face dimineata....TE IUBY!...MAMI DRAG!....nu-mi pot scoate din minte....ultima perioada de 1 an si jumatate de lupta...speranta si disperare....imi amintesc fiecare clipa...din zi si din noapte....fiecare gest, privire,cuvant, zambet si lacrima a TA!....cum au trecut cei doi ani...de dupa ce ai plecat???...nu stiu....dacat ca F GREU!......vreau sa intorc timpul inapoi....poate ca am putea gasi solutia sa TE SALVEZE!!! MAMI!!!...sa-ti traiesti VIATA!!..pe care a-i iubit-o as de mult!!!!...ma inebuneste faptul ca nu mai pot face NIMIC!!..eu totul faceam pentru TINE!!!.....MINUNEA MEA!

BATICURI ROSII G.M. toamna îşi pune cămaşa de noapte vibrează şi pielea se încreţeşte uşor peste omoplaţi porneşte spre inima parcului adăpostul unor fiinţe ciudate ca vegetaţia de pivniţă unele se tîrăsc altele sar elastic sunt nişte plăgi pe trupul luxuriant apar de sub clădiri sau tuneluri fără capăt pestriţe de la silueta unei anelide şi lăcusta complicată devorează pe tăcute mierea. casele sunt legate între ele de cearceafuri proaspăt scrobite cu baticuri roşii pe cap ferestrele înalte îi trimit bezele.