"Ochii mi se deschiseră a nu ştiu câta oară goi de tine...oofff, iar mi-am pierdut clepsidra în care te-am închis şi, iar te-am lăsat să te prelingi într-o lacrimă nebună pe perina care mai păstrează încă umbra minunată a unui înger iubit. Mă ridic încet, iar paşii mi se îndreaptă către fereastra rece pe care se preling lacrimile unui cer negru. Plouă! Iarăşi plouă şi picăturile sunt grele asemeni unui dor adânc şi dureros, iar sufletul meu încearcă să acompanieze picăturile: pic, pic, pic,...,o rutină obositoare ce parcă vrea cu tot dinadinsul să mă înnebunească. Totul este picături de ploaie, picături şi atât! Picături mici şi reci, bobiţe diforme care cad într-un ropot infernal şi am urlat: Doamneee m-am săturat de ploaie, m-am săturat de cer gol şi vise frânte! Nu mai vreau ca ploaia să îmi sfâşie sufletul, nu mai vreau să îmi golească ochii de senin şi stele, de fâlfâiri de aripi şi clipe de dragoste! închid ochii în dor de vis şi vreau să arunc un laţ după secunda care zburase atât de departe încât nici măcar nu pot să văd unde se ascunde...poate după raza Lunii...poate după bobiţele de ploaie...poate după vreo stea...poate după cupola curcubeului nenăscut încă. Închid ochii, căci numai visând pot să privesc din nou cerul care stă suspendat între ieri şi azi! Visul se lasă aşteptat, iar lacima îmi udă chipul...parcă ştie şi locul pe unde să se prelingă, curge mereu pe aceleaşi urme adânci încrestate pe obrajii mei până ajunge în suflet unde deja s-a format un lac...lacul viselor frânte de clipe haine şi priviri neatinse...un lac care urlă într-o cascadă unde vin unicornii să se adape şi zânele aleargă prin iarba moale, unde copaci bătrâni îşi înfing rădăcini fermecate, şi piticii, elfii şi spiriduşii trăiesc nemurirea care stă sub semnul iubirii, iar iubirea se scaldă sub ochii unui înger cu ochii mari şi negri, mai adânci ca noaptea, dar mai calzi decât soarele. Strâng mai tare clipa sub pleoape, dar aceasta se zbate nebună, urlă şi loveşte orbindu-mi ochii sufletului şi golindu-mă de vise... am obosit...am obosit să fug după clipe, am obosit să vreau să le ţin captive de tine...mai bine aş muri în timp ce clipa este încă în ochii mei...dar nu...nu pot nici să mor!!! Ce ironic...îmi zic,...nici să mor de dorul tau nu pot" :(.

Lacrimile îmi invadaseră fiinţa, sufletul urla cuprins de sentimente nemaisimţite şi mă întrebam cum am putut să mă îndoiesc de ceea ce visam mereu...că el, îngerul meu există?! Cum am putut să cred că totul ar fi trebuit să îmi amintească de clipa în care D-zeu m-a ţinut pe palmele LUI, mi-a pus iubirea pentru îngerul meu în suflet, de clipa în care m-a sărutat după ce m-a scăldat într-o lacrimă şi de momentul în care m-a trimis în lume?! Da!!!...A fost mereu acolo, în sufletul meu,..., a fost sentimentul care mi-a dat puterea de a visa, puterea de a zâmbi, puterea de a-mi cufunda talpa sufletului în nori, puterea de a opri clipa! A fost barca în care am putut mereu să îmi adorm fiinţa fără teama că voi pluti în derivă, că mă voi pierde sau mă voi scufunda! A fost mereu...oriunde...peste tot înaintea mea ca să mă poată ghida, sau să mă poată prinde în căderea mea.

"pentru ca traim jumatati de masura ne place sa privim marea ce-si sfarma valul de tarm pentru ca valul ne atinge rece glezna ne retragem tacuti pe dune de nisip cald si-n-elator pentru ca stelele cad si se spulbera ne punem dorinte care nu se vor implini pentru ca fulgii sunt puri si jucausi ne place sa ii tinem pe palme pana devin lacrimi pentru ca ploaia cade in boabe marunte ne place sa ne jucam in lacuri cu pasi pentru ca nu intelegem aproape nimic ne place sa credem ca maine va fi mai bine" cu tristete G.M.

..TE IUBESC ! MAMI DRAG!!!!..TE IUBESC!....ESTI IN LUMINA OCHILOR MEI ..MEREU......dar ..lumina ochilor mei este atat de tulbure....rareori... cand ma uit in oglinda...ma concentrez...si-ti vad "OCHII TAI STRALUCITORI"...IN OCHII MEI!.....sunt fericita pe moment...apoi sunt atat de coplesita.....as vrea sa inteleg!!!!!

...Nici primavara nu e hotarata sa vina...oricum pentru noi care v-am pierdut ingeri dragi...primavara nu va mai fi nicicand in sufletul nostru atat de trist...VOI ati fost primavara noastra Carmina ! Silvia mama lui Silviu.

...ceau CRIS!...pusy...

...noapte buna CRIS!...sa ai un somnic usor...

....pe zi ce trece....ma sting.....simt asta....oricat incerc....nu stiu si nu pot trai FARA TINE!!!....nici nu mai inteleg ce inseamna viata...???

...

CRIS, TE IUBY!!