Fashion Days
Pentru ca reclama sa dispara sponsorizeaza memorialul. Sponsorizeaza memorial »

Costica Cristi Istrate
(Şoimul noptii)

DATA NASTERII: 23 Iulie, 1970
DATA DECESULUI: 25 Noiembrie, 2011
LOCALITATE: Bacau, Bacau
-> Email catre familie & prieteni
-> Adauga o amintire
-> Adauga o poza
-> Contacteaza detinatorul memorialului
-> Printeaza
MEMORIAL CREAT DE
cais, la 27 Noiembrie, 2011
MEMORIAL EXPIRAT
(expirat la 18 Decembrie 2011)
Sponsorizeaza memorial »
INFORMEAZA-TI PRIETENII
22212 vizualizari

Memorial Costica Cristi Istrate

  • Nu te-am uitat, Cristi!

    Lumanare aprinsa de Cais din Bacău la 06 Aprilie 2022
  • Te iubim, Cristinel! Nu te-am uitat!

    Lumanare aprinsa de Murariu Carmen din Bacău la 12 Martie 2021
  • Cristi, nu te uităm.

    Floare oferita de Cais din Bacau la 25 Noiembrie 2015
  • Cristi, ei bine, incerc sa fiu tare asa cum mi-ai cerut. Taticul a plecat spre tine, nu vei mai fi singur. De acum voi aprinde cate doua lumanari. L-am tinut de mâna cand a plecat la drum, tu asteapta-l cu bratul intins sa te prinda, ajuta-l, condu-l la Domnul!

    Lumanare aprinsa de Cais din Bacau la 27 Ianuarie 2015
  • Scump fratior, plecarea ta ne-a insemnat pentru toata viata. Nu te-am uitat. Dumnezeu bun si milostiv, sa te ierte si sa te primeasca in imparatia Sa!

    Lumanare aprinsa de Cais din Bacau la 27 Noiembrie 2014


Pentru ca reclama sa dispara sponsorizeaza memorialul.

Sponsorizeaza memorial »

     Psalm

"Tare sunt singur, Doamne şi pieziş!

Copac pribeag uitat în câmpie,

Cu fruct amar şi cu frunziş

Ţepos şi aspru-n îndârjire vie.


Tânjesc ca pasărea ciripitoare

Să se oprească-n drum,

Să cânte-n mine şi să zboare

Prin umbra mea de fum.


Aştept crâmpeie mici de gingăşie,

Cântece mici de vrăbii şi lăstun

Să mi se dea şi mie, 

Ca pomilor de rod cu gustul bun.


Nu am nectare roze de dulceaţă,

Nici chiar aroma primei agurizi, 

Şi prins adânc între vecii şi ceaţă, 

Nu-mi stau pe coajă moile omizi.

 

Nalt candelabru, strajă de hotare,

Stelele vin şi se aprind pe rând

În ramurile-ntinse pe altare -

Şi te slujesc; dar, Doamne, până când?

 

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte

Şi de-a rodi metale doar, pătruns

De grele porunci şi-nvăţăminte,

Poate că, Doamne, mi-este de ajuns.

 

În rostul meu tu m-ai lăsat uitării

Şi mă muncesc din rădăcini şi sânger.

Trimite, Doamne, semnul depărtării,

Din când în când, câte un pui de înger,

 

Să bată alb din aripă la lună,

Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună."

          Tudor Arghezi

     2011-11-27,  15:20:29

Pentru ca reclama sa dispara sponsorizeaza memorialul.

Sponsorizeaza memorial »

Site-uri Partenere: Seminee      Prahova Business      Monitorizare GPS      Voicemarket