Pe data de 5 octombrie 2000 o veste incredibila a zguduit lumea fotbalului romanesc : tanarul fotbalist dinamovist Catalin Hildan a murit.Tragedia s-a produs absolut neasteptat,in timpul unui meci amical pe care alb-rosii l-au disputat la Oltenita,cu echipa Navol din localitate.In minutul 75,pe cand balonul se juca undeva la marginea terenului,Hildan s-a prabusit pe neasteptate luandu-i prin surprindere pe toti cei prezenti.Jucatorul a mai apucat sa spuna :"Am ameteli,mi-e rau" catre Bogdan Onut,coechipierul aflat cel mai aproape.Cu ultimele puteri,Catalin a incercat sa se ridice,a murmurat "Bai,mor!" dupa care a cazut din nou.Medicul echipei Dinamo Mircea Lucaciu a intervenit imediat dar toate incercarile acestuia de a-l face pe Hildan sa se trezeasca au fost zadarnice.Meciul s-a intrerupt,iar fotbalistul a fost transportat imediat la spitalul din Oltenita.In jurul orei 17:45 s-a constatat decesul la spitalul Municipal Oltenita.
S-a nascut pe 3 Februarie 1976 la Bucuresti. Mama sa il caracteriza ca fiind "dur la suprafata si foarte sensibil in suflet". Pasiunea pentru sport a mostenit-o de la tatal sau care a jucat fotbal in divizia C.
La 8 ani a inceput sa faca rugby la clubul Olimpia, unde se afla si fratele sau, Cristi. Era considerat un viitor mare talent. In vara lui 1986 Catalin se apuca de fotbal si dupa selectie ajunge in grupa lui Ionut Chirila, alaturi de Cezar Dinu, Mihai Tararache, Laurentiu Lica sau Florentin Petre. In paralel cu fotbalul a urmat si cursurile la zi ale liceului Mihail Sadoveanu. In juniorat a castigat titlurile nationale la categoriile de varsta: pitici, cadeti, juniori 2 si juniori 1.
Debuteaza in echipa mare a lui Dinamo pe 2 Octombrie 1994, intr-un meci pierdut 0-2 cu Steaua. Dupa 3 meciuri a fost imprumutat de Remus Vlad la Chindia Targoviste, echipa cu care a promovat succesiv din divizia C, in B si apoi in A. Cornel Dinu care il urmarise foarte atent toata perioada petrecuta la Targoviste l-a adus inapoi la Dinamo, de unde nu a mai plecat niciodata. A devenit jucator de baza si apoi capitan al "cainilor rosii". A fost cel mai fericit om cand Dinamo a invins pe Steaua si a castigat campionatul dupa o perioada indelungata. A castigat cu Dinamo cupa si campionatul in sezonul 1999-2000.
Echipa nationala i-a prilejuit bucuria de a fi selectat in lotul pentru turneul final al Campionatului European 2000, unde insa antrenorul nu l-a folosit nici un minut, provocandu-i o mare dezamagire.
In prima competitie a tarii a jucat 131 de meciuri, marcand 6 goluri. In nationala a jucat 5 meciuri si a marcat un gol. A jucat 17 meciuri la alte loturi nationale, in special la echipa nationala de tineret. In cupele europene a jucat 5 meciuri sub culorile alb-rosii.
"Dar mai presus de orice iubea fotbalul, vuietul multimilor umpland stadioanele si rascolind sufletul, in iarba lor se simtea frumos ca un zeu, iar salciile din Parcul Dinamo se impleteau pentru el in suvite de cantec" - Fanus Neagu.
"Este poate singura infrangere peste amintirea careia Dinamo Bucuresti nu va putea trece niciodata".
Nu te vom uita niciodata !! 
