Un an de durere de la moartea pilotului focsanean la Tuzla
De, Raluca Manolache | 05.07.2011
Printre victimele celui mai grav accident aviatic produs in Romania in ultimii ani s-a aflat si focsaneanul de 34 ani, comandorul Catalin Antoche
Un an de lacrimi si tristete de la decesul pilotului focsanean la Tuzla. Astazi se implineste un an de la tragedia care a avut loc pe aerodromul din Tuzla, judetul Constanta, cind 12 vieti au fost curmate dupa ce un avion de tip Antonov AN-2 s-a prabusit. Printre victimele celui mai grav accident aviatic produs in Romania in ultimii ani s-a aflat si focsaneanul de 34 ani, locotenent-comandorul Catalin Vicentiu Antoche. In memoria celor ce si-au pierdut viata in acest accident va fi organizat azi la Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene din Boboc, judetul Buzau, un ceremonial religios. La aceasta ceremonie au fost invitate sa participe familiile victimelor de la Tuzla. „Cum sa invat sa «traiesc» fara sa-l vad, fara sa-l aud? Ma doare pentru ca era tinar, destept, frumos, implinit, cu chef de viata, avea o casnicie frumoasa, avea un copil, si-l dorea si pe-al doilea. Ii placea sa invete, vroia sa ajunga general. A fost independent toata viata lui si nu a profitat de numele altora niciodata! Si cu siguranta ar fi ajuns, pentru ca mereu reusea ce-si propunea!”, sint gindurile familiei pilotului focsanean Catalin Antoche. Avansat in grad post-mortem si decorat cu ordinul „Steaua Romaniei cu Spade”, pilotul a lasat in urma o familie indurerata. Dupa disparitia fulegeratoare a sotului, sotia pilotului, Roxana Antoche, a fost incadrata la Academia Fortelor Aeriene „Hendri Coanda” din Brasov. (Raluca MANOLACHE)
„Zbor spre infinit”, poezie dedicata pilotului din Focsani
Catalin Antoche isi doarme somnul de veci in Focsani. La capatiiul acestuia exista si o pala de elice pe care este scrisa poezia „Zbor spre infinit”, creatie dedicata lui. „Eram copil cind imi doream sa zbor/Visam ca-mi cresc aripi...ca de avion,/Sa zbor usor..deasupra tuturor!/Am invatat si visul meu s-a realizat –zburam!/Aveam increde in avion...si el in mine,/ Pina-ntro-zi..cind obosit...s-a prabusit!/M-a luat cu el, cu, camarazii mei,/Lasindu-ma sa vad cum...tot ce-am iubit/Ramine trist...in urma mea...din vina unui vis!”.
Eroii de la Tuzla au fost comemoraţi în secret
Un an fără eroii de la Tuzla
Marți, 5 iulie 2011 |
Astăzi se împlineşte un an de la tragedia aviatică de la Tuzla, unde 12 militari din cadrul Forţelor Navale şi Aeriene şi-au pierdut viaţa în urma prăbuşirii avionului Antonov-2. În cursul zilei de astăzi, colegii celor 12 eroi care şi-au dat viaţa la Tuzla vor depune coroane de flori la monumentul ridicat în cinstea paraşutiştilor chiar la aerodromul Tuzla.
Totodată, la bazinul Centrului de Scafandri, colegii militarilor au făcut un mic monument pe care au aşezat fotografiile eroilor. Din nefericire, reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale nu au dorit ca această comemorare să fie publică, din motive doar de ei ştiute. Reamintim că pentru moartea paraşutiştilor nu a fost găsit niciun vinovat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispunând, în data de 15 septembrie 2010, neînceperea urmăririi penale (NUP). „Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat faptul că accidentul aviatic, din data de 5 iulie 2010, când un avion militar de tipul AN-2 s-a prăbuşit pe Aerodromul Tuzla, judeţul Constanţa, s-a produs din cauza unor defecţiuni tehnice (cedări de material), defecţiuni care nu puteau fi prevăzute”, se arată în decizia procurorilor.
Sicriul cu aripi
În urmă cu exact un an de zile, în data de 5 iulie 2010, în jurul orei 18.00, de pe aerodromul din Tuzla decola avionul AN-2, ce aparţinea Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene de la Bobocu (Buzău), cu 14 persoane aflate la bord. Militarii urmau să efectueze un exerciţiu de paraşutism pentru un miting aviatic ce urma să aibă loc în zilele următoare. Avionul a decolat, dar la capătul pistei s-a prăbuşit şi a luat foc. Incendiul a fost amplificat de faptul că rezervorul avionului era plin, iar militarii au pierit carbonizaţi în interiorul aparatului de zbor vechi de 50 de ani. În accidentul aviatic şi-au găsit sfârşitul: comandorul Nicolae Jianu (49 de ani, căsătorit, doi copii), locotenent-comandorul Cătălin Vicenţiu Antoche (34 de ani, căsătorit, un copil), locotenentul Lavinia Guiţă (26 de ani, necăsătorită), maistrul militar clasa I Răsvan Rângheţ (43 de ani, căsătorit, doi copii), locotenentul Liviu Antim (27 de ani, necăsătorit), maistrul militar clasa a II-a Florin Claudiu Cişmaşu (34 de ani, căsătorit, doi copii), maistrul militar clasa a II-a Cătălin Rădoi (36 de ani, căsătorit, un copil), maistrul militar clasa a III-a Băduţ Papuc (29 de ani, necăsătorit), fruntaşul Constantin Vlăduţ Sărman (26 de ani, necăsătorit), fruntaşul Marius Cătălin Chioveanu (22 de ani, necăsătorit), fruntaşul Cosmin Furtună (28 de ani, necăsătorit) şi soldatul Cosmin Florescu (25 de ani, necăsătorit).
Alin TARNOVSCHI
http://lideruldeopinie.ro/49086/un-an-fara-eroii-de-la-tuzla
MIREASA MEA
FRUMOASA MEA MINUNE,
TU, RASARIT DE SOARE
CE-MI UMPLI-NTREAGA LUME
CU CANTEC SI VISARE,
TU BLANDA JUCARIE
CU OCHII PLINI DE STELE,
TU FOC DE BUCURIE
CU BUZE MITITELE,
TU MI-AI ADUS IN VIATA
PLACEREA DE-A TRAI,
SI-N ORICE DIMINEATA
VOI RADE SI-OI IUBI!
MOTIVUL PENTRU CARE
EU SIMT CA MAI TRAIESC
SI-TI STRIG IN GURA MARE
MIREASOOOO, TE IUBESC!!!
CATALIN,
CEL MAI FERICIT MIRE DIN INTREAGA LUME
06.09.2003
„Ministrul apărării naţionale Gabriel Oprea a semnat luni, 20 septembrie, ordinele de înaintare în grad a militarilor decedaţi în catastrofa aviatică de la Tuzla, care, pe data de 5 iulie, şi-au sacrificat viaţa în timpul executării unei misiuni de instruire la bordul unei aeronave militare, astfel:
- la gradul de aspirant post-mortem: soldatul Cosmin Florescu, fruntaşul Marius Cătălin Chioveanu, fruntaşul Cosmin Furtună, fruntaşul Constantin Vlăduţ Sărman, maistrul militar clasa a II-a Cătălin Rădoi, maistrul militar clasa a II-a Florin Claudiu Cişmaşu, maistrul militar clasa a III-a Băduţ Papuc;
- la gradul de sublocotenent post-mortem: maistrul militar principal Răzvan Rîngheţ;
- la gradul de căpitan post-mortem: locotenentul Liviu Antim şi locotenentul Lavinia Guită;
- la gradul de căpitan-comandor post-mortem: locotenent-comandorul Cătălin Vicenţiu Antoche.
Ministrul apărării naţionale a înaintat Preşedintelui României propunerea de acordare a gradului de general de flotilă aeriană post-mortem comandorului Nicolae Jianu.
În semn de recunoaştere a meritelor în îndeplinirea misiunilor care le-au fost încredinţate, de apreciere a curajului dovedit în a înfrunta riscuri majore şi a spiritului de sacrificiu până la jertfa supremă, ministrul Gabriel Oprea a înaintat, de asemenea, Preşedintelui României următoarele propuneri de conferire de decoraţii:
- Ordinul Naţional Steaua României, în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de pace, pentru cei patru ofiţeri decedaţi;
- Ordinul Virtutea Aeronautică, în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de pace, pentru sublocotenentul post-mortem Răzvan Rîngheţ;
- Ordinul Virtutea Maritimă, în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de pace, pentru cei şapte aspiranţi post-mortem.
Tot luni, ministrul apărării naţionale a semnat ordinele de înaintare la gradul de locotenent-comandor a căpitanului Daniel Bâlsanu şi la gradul de maistru militar clasa a III-a a maistrului militar clasa a IV-a Marius Nazare. Celor doi militari supravieţuitori ai catastrofei aviatice de la Tuzla li se va acorda Emblema Onoarea Armatei României”. http://www.sentinta.ro/articole/doza-de-realit...
Pilotul Catalin Antoche, avansat si decorat post-mortem
De, Dan Chiriac | 17.08.2010
Fostul militar urmeaza sa fie decorat cu Ordinul Steaua Romaniei
Locotenent-comandorul Catalin Vicentiu Antoche, de 34 ani, din Focsani, care a decedat in urma celui mai grav accident aviatic produs in Romania in ultimii ani, va fi avansat in grad post-mortem. De asemenea, acesta va primi ordinul “Steaua Romaniei cu Spade”, o decoratie specifica militarilor romani. Ministrul Apararii, Gabriel Oprea, a declarat ca toti cei 12 militari care si-au pierdut viata in catastrofa de la Tuzla vor primi aceste onoruri. “Vom propune sa fie decorati cu «Steaua Romaniei cu Spade» pentru ca au murit la datorie.
De asemenea, la locul catastrofei, ar fi indicat sa se ridice un monument”, a spus Gabriel Oprea. Ministrul Apararii s-a declarat surprins de intentia familiilor miltarilor decedati de a actiona in instanta ministerul pentru a cere eventuale despagubiri pe motiv ca nu s-au luat masuri pentru prevenirea tragediei. Gabriel Oprea a considerat ca MAPN a facut tot ce se putea pentru acesti militari. Ultima masura adoptata a fost ca vaduvele sa fie chemate pentru angajare in Armata. Focsaneanul Catalin Vicentiu Antoche era comandant de subunitate la Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene din Boboc, judetul Buzau. Pilotul a zburat pentru ultima data alaturi de colegi la inceputul lunii iulie, in avionul de tip Antonov AN-2 care s-a prabusit si a explodat pe aerodromul din Tuzla din Constanta.
Militarul locuia la Buzau cu sotia si copilul de numai cinci ani. Militarul a fost inmormintat la Focsani, orasul unde locuiesc parintii si sora sa. Zilele trecute, familia a organizat ceremonia de 40 de zile de la tragica disparitie. (Dan CHIRIAC)
http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?artico...
Ultimul zbor spre cer pentru pilotul Catalin Antoche
De, Raluca Manolache | 09.07.2010
«Catalin a avut o carte a vietii cu doar 34 de pagini, foarte putine pentru a scrie amintirile, gindurile, realizarile si faptele bune pe care urma sa le faca”, a spus protopopul Nicolae Cobzaru la funeraliile pilotului militar u «a fost atit indragostit de profesia de pilot militar incit a dus-o pina la sacrificiul suprem”, a spus un fost camarad de la Boboc u cind sicriul a fost coborit in mormint, trei militari au executat salve de foc in cer, in semn de adio...
Lacrimi si durere pentru pilotul erou care si-a pierdut viata in tragedia aviatica de la Tuzla. “Adio” au spus in cor sute de persoane care s-au adunat la ultimul zbor catre cer a locotenent-comandorului Catalin Antoche. Trupul neinsufletit al pilotului instructor din Focsani, care a murit in urma catastrofei aviatice de la Constanta, a fost condus ieri pe ultimul drum.
Sute de oameni, rude, prieteni, cunoscuti si colegi in haine militare din Garnizoana Focsani si Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene din Boboc au venit sa ii aduca un ultim omagiu militarului. Ultimul “zbor” a fost facut ieri din camera mortuara a Bisericii “Adormirea Maicii Domnului”, care a parut mult prea mica pentru incarcatura momentului. Lacrimile nu au contenit, iar incaperea a devenit pe parcursul slujbei de pomenire neincapatoare pentru toti cei care au dorit sa ii spuna “Adio!” pilotului militar. La slujba religioasa oficiata de un sobor format din patru preoti au fost prezenti colonelul Nicolae Ciuca, comandantul Brigazii 282 Infanterie Mecanizata, prefectul Ion Oprea, primarul Decebal Bacinschi, viceprimarii Vasile Dobre si Bogdan Matisan, dar si Dragos Birladeanu, vicepresedintele Consiliului Judetean. Cele mai emotionante au fost discursurile rostite de cei care l-au cunoscut pe pilot. “Iata ca astazi (ieri n.r.) sintem chemati la o altfel de chemare, la petrecerea unui tinar care pleaca din aceasta viata lasind in urma o mama indoliata, o familie indurerata, o sotie nemingiiata, un copil care probabil acum nu pricepe ce se intimpla pentru ca el inca asteapta ca taticul sa vina linga el din inaltul vazduhului, sa-l mingiie, sa-l ia in brate. (…..)
Dupa cum observam, fiecarui copil la nastere i se intocmeste un fel de carte, o carte a vietii, care pentru unii are foarte multe pagini, pentru unii mai putine pagini. Catalin a avut o carte a vietii sale cu 34 de pagini, foarte putine pentru a scrie amintirile, gindurile, realizarile si faptele bune pe care urma sa le faca in aceasta viata”, le-a spus celor dragi protopopul Nicolae Cobzaru. Si prefectul Ion Oprea a incercat sa aline durerea familiei spunind ca «Vrancea pierde un om brav». «Alaturi de Catalin s-au dus spre cer alti 12 camarazi. Este o pierdere imensa, o tragedie pentru Armata Romaniei”, a spus Ion Oprea. Si cei ce l-au cunoscut au avut numai cuvinte de laude la adresa fostului pilot. “Era un camard desavirsit. De fiecare data gasea solutii la problemele noastre, am colaborat foarte bine cu el. A fost atit indragostit de profesia de pilot militar incit a dus-o pina la sacrificiul suprem”, a spus unul din camarazii de la Boboc.
Trei salve in aer, in semn de adio
Dupa finalizarea slujbei religioase, sicriul a fost scos pe umeri din Biserica de catre fostii sai colegi de la unitatea din Boboc. Cortegiul funerar, care s-a oprit si la fosta sa locuinta, a fost insotit de citeva sute de persoane si de militarii din Garnizoana, care au format Garda de onoare. Ajunsi la Cimitirul Sudic, cunoscutii au incercat sa isi faca loc printre morminte pentru a-si putea lua “Adio” de la Catalin Antoche. In momentul in care sicriul a fost coborit in groapa, trei militari au executat salve de foc in cer, in semn de adio. Catalin Antoche s-a nascut pe 25 decembrie 1976 si dupa ce a terminat scoala generala in Focsani a decis sa urmeze o cariera militara in domeniul pilotajului. Dupa terminarea liceului militar s-a inscris la Academia Fortelor Aeriene "Henri Coanda". A fost repartizat la Bacau si, in 2003, a ajuns sa isi desfasoare activitatea la Buzau, unde se ocupa de formarea pilotilor militari. Aplicatia de la Tuzla a reprezentat si ultimul zbor, bilantul catastrofei aviatice petrecute luni dupa-amiaza fiind de 12 morti si doi raniti. Rudele sale spun ca lui Catalin ii placea sa zboare la cer iar acum va pilota prin vazduh, tot mai aproape de ingeri. Cer senin pilotului militar Catalin Antoche si Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! (Raluca MANOLACHE)
http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?artico...
Povestea pilotului vrincean mort in avionul prabusit la Tuzla
De, Raluca Manolache | 07.07.2010 ( Afisari: 2002)
Pilotul originar din municipiul Focsani a fost carbonizat in cumplitul accident aviatic produs
la Tuzla luni dupa amiaza u la cei 34 de ani, locotenent comandorul Catalin Vicentiu Antoche a lasat in urma o familie iubitoare, care acum se pregateste de mormintare, dar si o frumoasa cariera la inaltimi u “A invins moartea de multe ori, a zburat in conditii limita. Ii placea sa lase ceva in urma, drept urmare din miinile lui au iesit nenumarate generatii de piloti”, ne-a spus Razvan Anghene, cumnatul comandorului de la Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene din Boboc
Un focsanean de 34 de ani si-a pierdut viata in cel mai grav accident aviatic produs in Romania in ultimii ani. Locotenent-comandorul Catalin Vicentiu Antoche, comandant de subunitate la Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene din Boboc, judetul Buzau, a zburat pentru ultima data alaturi de colegi luni dupa amiaza in avionul de tip Antonov AN-2 care s-a prabusit si a explodat pe aerodromul din Tuzla, judetul Constanta. Vestea mortii sale a adus tristete atit la Buzau, unde locuia cu sotia, cit si la Focsani unde locuiesc parintii si sora sa. Familia aflata in doliu are numai cuvinte de lauda pentru cel ce a fost Catalin Vicentiu Antoche, un om care iubea inaltimile, si nu isi explica cum s-a putut intimpla tragedia. Nascut pe 25 martie 1976, barbatul a urmat toti pasii pentru a deveni un pilot recunoscut, pe parcursul carierei participind la cursuri de aviatie in strainatate. Catalin era casatorit si avea un baietel de cinci anisori. In timpul liber ii placea sa scrie poezii.
Ultimul zbor
Vestea prabusirii avionului a adus soc si groaza in familia Antoche din Focsani. Locotenent-comandorul Catalin Vicentiu Antoche, 34 de ani, nascut si crescut in Focsani, si-a pierdut viata
in urma incidentului aviatic de la Tuzla in urma caruia au murit patru militari din cadrul Fortelor Aeriene si opt din cadrul Fortelor Navale. Bilantul catastrofei aviatice petrecute luni dupa-amiaza este astfel de 12 morti si doi raniti, dupa ce unul din cei trei militari raniti în accident a decedat, în cursul noptii, la Spitalul Universitar de Urgenta Militar Central. A fost ultimul zbor pentru Catalin Antoche si colegii sai de la Scoala de aplicatie pentru Fortele Aeriene din Boboc care urmau sa execute o misiune de parasutare din avionul AN2. Aparatul, ce apartinea Scolii de Aplicatie pentru Fortele Aeriene, a pierdut brusc inaltime la putin timp dupa decolare si s-a prabusit la capatul pistei, in jurul orei 17:40. In urma impactului cu solul, aparatul de zbor a luat foc, multi dintre ocupanti fiind carbonizati. La putin timp familia a aflat de pe canalele de stiri vestea cumplitului accident. Trista confirmare a disparitiei premature a lui Catalin a venit la citeva ore, chiar de la colegii sai de la Buzau. “Am auzit de incident de la televizor. Pe la 20.30 am primit un mesaj de la Scoala de aplicatie prin care am fost instiintati de ce s-a intimplat. Ultima data am vorbit cu el vinerea trecuta”, a spus plin de durere tatal pilotului, Valeriu Antoche, care locuieste in Focsani. Parintii spera sa afle mai multe amanunte despre modul in care a sfirsit tinarul, in vreme ce sotia sa, cadru medical la clinica Medcenter din Buzau, este in stare de soc si nu intelege de ce a fost nevoie de un asa sacrificiu.
“A invins moartea de multe ori”
Familia, prietenii, colegii sint in doliu si au numai cuvinte de lauda pentru cel de a fost Catalin Vicentiu Antoche. Acesta a lasat in urma o sotie iubitoare si un baiat de doar cinci anisori, pe care il iubea ca pe ochii din cap. “Este foarte greu sa vorbesc de Catalin la timpul trecut. A fost un tata iubitor, un sot ideal, un profesionist desavirsit, un om care iubea viata. Stia sa o traiasca si facea totul cu multa pasiune”, ne-a spus Razvan Anghene, cumnatul pilotului focsanean care a sfirsit la Tuzla. Catalin Vicentiu Antoche se afla in zborul de luni pentru ca trebuia sa ii supravegheze pentru ultima oara pe cei doi piloti. “A invins moartea de multe ori, a zburat in conditii limita. Ii placea sa lase ceva in urma, drept urmare din miinile lui au iesit nenumarate generatii de piloti”, mai spune Razvan Anghene, cuprins de durere. Doliu este si la Scoala de aplicatie pentru Fortele Aeriene in urma catastrofei aeriene. “Colegul nostru era un om deosebit, un om care iubea ceea ce facea, ca oricare militar sau pilot instructor. Isi iubea enorm meseria de pilot”, ne-a spus unul dintre colegii militarului.
Avea aviatia in singe
Catalin Vicentiu Antoche s-a nascut pe 25 decembrie 1976 si dupa ce a terminat scoala generala in Focsani a decis sa urmeze o cariera militara. Dupa terminarea liceului militar s-a inscris la Academia Fortelor Aeriene "Henri Coanda" din Brasov. Initial a fost repartizat la Bacau si in 2004 a ajuns sa isi desfasoare activitatea la Boboc. Tinarul ofiter avea la activ zeci de misiuni in tara si a urmat toti pasii pentru a deveni un pilot de talie internationala. A mers la cursuri de aviatie in Canada si SUA, actiuni la care au participat piloti de elita. Intre timp, a absolvit si facultatea de drept. Pilotul focsanean avea si o latura artistica pentru ca scria poezii. “In scoala militara compunea poezii, dar in ultimul timp a lasat aceasta pasiune pentru a dedica mai mult timp familiei. Ii placea sa-si petreaca timpul cu baiatul lui de cinci ani. O mare pasiune a sa a fost zborul la care nu a putut renunta niciodata”, ne-a mai spus Razvan Anghine.
Catalin Vicentiu Antoche urmeaza sa fie inmormintat la Focsani. Prin ordin al Ministrului Apararii, Gabriel Oprea, a fost numita o comisie din cadrul Detasementului de Cercetare Accidente Aviatice care ancheteaza cauzele producerii accidentului care ascunde inca multe necunoscute.
Un raport preliminar asupra accidentului de pe Aerodromul din Tuzla va fi gata în termen de 30 de zile. Oficial, anchetatorii iau în calcul trei ipoteze: eroare umana, defectiune tehnica sau conditii meteo nefavorabile. Pina la finalizarea cercetarilor, toate avioanele Antonov AN-2 au fost oprite la sol. Ultimul accident grav s-a petrecut la Tuzla prin anii ’70, cind opt militari au murit dupa ce elicopterul Puma în care se aflau s-a prabusit. (Raluca MANOLACHE)
http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?artico...
Un militar din Focsani se afla printre victimele accidentului aviatic produs ieri pe aerodromul Tuzla.
Potrivit unor surse militare, este vorba despre locotenent-comandorul Catalin Antoche din Focsani, care lucra la Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene de la Boboc. Dupa cum se stie, o subunitate de aviatie a functionat la Focsani pina acum zece ani. In locul acestei unitati la Focsani functioneaza Batalionului 288 Aparare Antiaeriana “Milcov”, unitate care a continuat activitatea in incita dupa ce „aviatorii” si-au luat zborul din Garnizoana. În catastrofa aviatica de la Tuzla si-au pierdut viata carbonizati sapte militari ai Fortelor Navale si patru militari din Fortele Aeriene. Vom reveni cu amanunte. (S. V.)
ERAM COPIL CAND IMI DOREAM SA ZBOR...
VISAM CA-MI CRESC ARIPI....CA DE AVION,
CA ZBOR USOR....DEASUPRA TUTUROR!
AM INVATAT SI VISUL MEU S-A REALIZAT- ZBURAM!
AVEAM INCREDERE IN AVION....SI EL IN MINE,
PANA-NTR-O ZI...CAND OBOSIT....S-A PRABUSIT!
M-A LUAT CU EL, CU, CAMARAZII MEI,
LASANDU-MA SA VAD CUM ...TOT CE-AM IUBIT
RAMANE TRIST ....IN URMA MEA ....DIN VINA UNUI VIS!
in memoria fratiorului meu, CAPITAN-COMANDOR Catalin-Vicentiu Antoche
Adrian Paunescu - Ne mor prietenii
Ne mor prietenii, ne mor,
Murim si noi în moartea lor,
Ca-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe ata pe mosor,
Tusesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim si noi în moartea lor,
Si amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.
INCA O VARA A TRECUT...
IAR SUFLETUL MI-E STINS!
ACUM... E IARNA SI E VANT...
TRISTETEA DOAR NE-A NINS!
IN LOCUL CERULUI – VENIN!
VENIN E SI PE STRADA!
IN LOCUL FERICIRII CHIN,
SI UN OCEAN DE LACRIMI !
MI-E DOR DE VIATA MEA!
MI-E DOR DE CASA!
MI-E DOR DE OAMENII CEI DRAGI...
MI-E DOR ...SI MA INGHEATA!
Copii eram noi amândoi...
de Mihai Eminescu
Copii eram noi amândoi,
Frate-meu şi cu mine.
Din coji de nucă car cu boi
Făceam şi înhămam la el
Culbeci bătrâni cu coarne.
Şi el citea pe Robinson,
Mi-l povestea şi mie;
Eu zideam Turnul Vavilon
Din cărţi de joc şi mai spuneam
Şi eu câte-o prostie.
Adesea la scăldat mergeam
În ochiul de pădure,
La balta mare ajungeam
Şi l-al ei mijloc înotam
La insula cea verde.
Din lut acolo am zidit,
Din stuful des şi mare,
Cetate mândră la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid împresurată.
Şi frate-meu ca împărat
Mi-a dat mie solie,
Să merg la broaşte neapărat,
Să-i chem la bătălie
Să vedem cine-i mai tare.
Şi împăratul broaştelor,
C-un oacaca de fală,
Primi poruncě oştilor.
Ca balta s-o răscoale.
Şi am pornit război.
Vai! multe broaşte noi am prins
Îmi pare chiar pe rege
Şi-n turnul negru le-am închis,
Din insula cea verde.
Spre sar-am făcut pace
Şi drumul broaştelor le-am dat,
Săltau cu bucurie,
În balt-adânc s-au cufundat
Ca să nu mai revie.
Noi am pornit spre casă.
Atunci răsplata am cerut
Pentru a mele fapte
Şi frate-meu m-a desemnat
De rege-n miazănoapte
Peste popoare-ndiane.
Motanul alb era vistier,
Mârzac cel chior ministru
Când de la el eu leafa-mi cer,
El miaună sinistru.
Cordial i-am strâns eu laba.
Şi împăratul milostiv
Mi-a dat şi de soţie
Pe fiica lui cu râs lasciv
Şi ţapănă, nurlie,
Pe Tlantaqu-caputli.
Am mulţămit cu-n umil semn,
Drept mantie o-prostire
M-am dus l-amanta mea de lemn,
În sfânta mănăstire,
Într-un cotlon de sobă.
Şi ah! şi dragă-mi mai era!
Vorbeam blând cu dânsa,
Dară ea nu-mi răspundea
Şi de ciudă eu atunci
Am aruncat-o-n foc.
Şi pe şură ne primblam
Peste stuf şi paie
Şi pe munţi ne-nchipuiam.
Cu fiece bătaie
Mărşileam alături.
Şi pe cap mi se îmfla
Casca de hârtie.
O batistă într-un băţ,
Steag de bătălie.
Cântam: Trararah!
Ah! v-aţi dus visuri, v-aţi dus!
Mort e al meu frate.
Nimeni ochii-i n-a închis
În străinătate
Poate-s deschişi şi-n groapă!
Dar ades într-al meu vis
Ochii mari albaştri
Luminează un surâs
Din doi vineţi aştri
Sufletu-mi trezeşte.
Eu? Mai este inima-mi
Din copilărie?
....................................
Ah! îmi îmblă ades prin gând
O cântare veche.
Parcă-mi ţiuie-aiurind
Dulce în ureche:
Lume, lume şi iar lume!
Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cat un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David.
Ne declarăm pierduţii unei lumi moderne
În care dorm tristeţi pe ultimele perne
Şi ne dorim o insulă pustie,
Gustând anonimat o veşnicie…
Am mai murit un pic de ceva zile,
Nu am avut la firma „Viaţă” pile
Şi-am vrut să dau cu pumnii-n tot prezentul
Dorind să-mi scriu până şi testamentul,
Că rostul poeziei, evident,
Devine fără sens într-un moment
Când pierzi ce n-ai fi vrut să pierzi
Şi nici nu poţi să mai recuperezi
Chiar dacă-ai duce permanent colivă
Spre o biserică definitivă…
Ne declarăm dispuşi să plângem mult,
Tu mă asculţi cum plâng, eu te ascult,
Îmi cade-o lacrimă pe piept şi doare
Şi nu-mi doream o astfel de-ncercare
Şi aş fugi cu tine mai departe,
Că-mi eşti şi dor şi dragoste şi carte
Şi te-am simţit în mine când am plâns,
Când un buchet de patimă am strâns,
Când prăbuşeam o lume-atât de mare
Reaprinzând o altă lumânare
Ca să fac punte şi să fac lumină,
Să meargă călătorul fără vină
Plătind şi vămi, plătind şi mici erori,
Ducând cu el coroanele de flori…
Ne declarăm deschişi la compromisuri
Când alţii-şi fac altare din înscrisuri
Şi-alimentează foc cu gânduri seci,
Lansând în aer acuzaţii reci,
Mă doare impotenţa din gândire,
Aş da pomană-un strop de fericire
Spre-a face zâmbet unde se mai plânge,
Acolo unde gheara morţii strânge…
Ne declarăm pierduţii unei lumi moderne,
Iar toamna un covor de gri aşterne
Dar te iubesc şi-n suflet mi te ţin,
Iar tu îmi spui că mă iubeşti deplin…
Ce faci domnule Destin? Iti multumesc pentru secunda de adevar din care imi dai sa respir.lasa-ma doar pentru o zi sa-ti fiu confidenta.Ajuta-ma sa strapung aparentele si sa descopar ce se ascunde in spatele cuvintelor.Sa le storc esenta si sa plutesc in miezul lor.Sa le desfac fiecare fibra pe care apoi sa o modelez si sa-I dau apoi o noua directie.Ma impiedic adesea in vorbe goale in timp ce esentialul este devorat de ignoranta.Nu ma lasa sa ridic la rangul de cuvant orice adunatura de silabe.Da-mi sa beau din licoarea intelepciunii.Sunt atat de insetata dupa cunoastere.Lasa-ma sa-I sorb zilnic din vigoare pana voi ajunge la saturatie.Intinde-mi viitorul in portii de cate o zi fara sa-I deslusesc toate enigmele.Lasa-ma sa-mi descopar singur raspunsul la intrebarile ce-mi insotesc drumul spre adevarul suprem.
Iti cer un singur lucru.Vreau sa ma ajuti doar in cucerirea interiorului.Acesta se naruie sub greutatea unor fantasme ce I-au fisurat puritatea si l-au transformat intr-un trecut colbuit de amintiri dureroase.Ii simt pulsul,simt cum sperantele sunt gata sa tasneasca si sa se transforme in dorinte mistuitoare sub focul optimismului adolescentin.As vrea sa-mi ating launtricul,sa-I dau forma unui zambet si sa-I soptesc cu blandete:Nu-ti fie teama! Suntem una si impreuna vom castiga lupta impotriva necunoscutului.
Domnule Destin,de ce esti imbracat in alb si negru?De ce ma privesti atat e fioros in timp ce chipul iti exprima blandete?Te admir si te dispretuiesc in acelasi timp.Imi soptesti sa am incredere dar totusi sunt prevazatoare.De ce-mi trezesti atatea sentimente contradictorii?Ma obligi sa aleg intre luciditate si nebunie.Nu vreau sa fac compromisuri nici macar pentru tine.Nu-mi cere sa aleg intre bine si rau pentru ca am nevoie de amandoua.Inca nu ai aflat de existenta culorii gri?Toti cei cei au ales supravietuirea au adoptat-o in gandire si practica.De ce vrei ca eu sa fiu altfel?Un singur om nu poate schimba lumea.
Nu-mi cere sa fiu eu martirul ridicat la rangul de erou doar pentru ca a indraznit sa te infrunte!!!!!!!!!
Ia-ma de mana! Lasa-ma sa-mi odihnesc gandurile-n palma ta.Sa-ti simt mangaierea si acceptarea.Frica dispare invaluita in curiozitate.Caldura mea a reusit sa-ti strapunga ghiata din priviri si sa te transforme in muritor.Esti in puterea mea insa iti simt superioritatea.Intelepciunea ma depaseste si mi-e teama sa nu ma inec in prea multa profunzime.Descopera-mi adevarul doar atunci cand esti convins ca-l merit.Ofera-mi putin si lasa-ma sa-mi castig singura dreptul la calitate. Cand ma voi ridica prea sus umileste-ma daruindu-mi un alt ideal pentru care sa sufar si sa lupt.Nu vreau sa-mi putrezeasca simturile in prea multa fericire. Da-mi zilnic portia de suferinta care sa ma purifice si alaturi de care plangand sa mai urc o treapta.
Ai ramas acelasi domnule Destin!Hoinarul incarcat cu surprize si obstacole.Iti cer acum sa ma eliberezi de povoara unui viitor prestabilit.Lasa-ma sa-mi desenez singura drumul pe care voi pasi fara sa-mi fie teama ca tu ma pandesti dupa fiecare curba improscandu-ma cu piedici.Pe tine cine te conduce?De unde sti ce e mai bine pentru mine?Stiu ca aceasta libertate are un pret insa sunt dispusa sa mi-l asum.Inseteaza-ma cu pricepere ,seriozitate si cumpatare.Imi voi crea propria insula pe care nici un val nu o va acoperi.Ce-ti pasa tie de un suflet pe care-l vei lasa la voia intamplarii cand sunt atatea care abia asteapta sa fie manevrate.
Marginea de vis
La fiecare margine de vis
Ramane o dorinta neimplinita
Un tainic dor,un gand ascuns
Speranta intr-o zi mai fericita.
La fiecare margine de vis
Ramane-o lacrima uscata-n suferinta
O dragoste pierduta in abis
In umbra unei fapte nascute din dorinta.
La fiecare margine de vis
Ramane un sentiment de teama
Un gand ascuns,de nedescris
Ce te transforma brusc in fiara.
La fiecare margine de vis
Ramanem noi alaturi de iluzii
Si incercam cu sufletul deschis
Sa supravietuim printre confuzii.
Crăciunul e lumina care biruie întunericul, binele care distruge răul, viața care învinge moartea.
Este ziua când totul s-a schimbat.
Istoria s-a rupt în două.
Timpul s-a oprit, apoi a luat-o de la capăt.
Crăciunul e sărbătorirea lui Hristos!"
Era o zi dorită de naștere:
Cătălin avea a luminii...cunoaștere!
Se împlinea o fericire,
Cu a lui, pe a lumii...venire!
Azi trebuia să împlinească o frumoasa vârstă...
Dar...acum e celestă!
Destinul Cărții vieții...
E a sufletelor....tristeții.
Zboară printre alte stele nemuritoare...
Și privește la iubirile, pe pământ, călătoare:
Soția și al lui fiu,
Licean și spirit viu,
Trăind cu al îngerului dor
Și, din când în când, cu sonor....
Lacrimi și aduceri aminte...
Cu a dansului vieții...cuvinte!
Cătălin...
La mulți ani eterni, acolo unde ești
Și, "vizitator pe pământ", când dorești! 
