 | 
Ai plecat şi nu te mai întorci,
Acasă prin morminte şi poteci,
Eşti o stea, dar plină de poveşti,
Eşti aici cu noi, în carte tu trăieşti.
Ai plecat spre un drum fără sfârşit,
Aici unde tu mereu ai trăit,
Te vrem aici, te vrem acum,
Să fim iarăşi în album.
De ce viaţa te-a dus spre ceruri,
Asta-i, Doamne ce-mi oferi ?
Aş vrea să pot să te mai regăsesc,
În lacrimi, îţi spun cît de mult te iubesc.
Clipele au fost ca valul risipit,
Ca viata ce noi am clădit,
În suflet îţi port vie imaginea ta,
Tu ai plecat şi nu pot accepta.
Ne-ai lăsat un trup de gheaţă,
Să revii nu există nici-o speranţă ?
Ieri erai cu noi, acum eşti-n mormânt,
În groapa rece de pământ.
Acum eşti printre sfinţii îngeri,
Şi lumină de acolo ne oferi,
Viaţa nu te-a putut ierta,
Dar noi vom avea amintirea ta.
Vei rămâne în sufletul meu mereu,
Pe trup, pe mîini, pe chipul meu,
Acum eşti fără păcat la Dumnezeu,
În stihul plânsului meu greu.
Cerul plânge şi este înorat,
De cînd tu, frate ai plecat,
Viaţa-mi pare de schimbat,
Ca poteca din vechiul sat.
 |
