In zorii zilei de marti, bunica, mama, sora, cumnata, matusa..... OMUL
AURICA VERMESAN , a purces in calatoria spre Ceruri, de unde va veghea alaturi de iubitul ei sot, Nicolae, asupra celor dragi, ramasi aici fara ea.
Si-a dedicat intrega viata profesiei de contabil si familiei, reusind sa fie un profesionist exemplar.
Familia a fost cuibul cald in care si-a crescut, ca mama desavarsita, fiicele Adina si Monica, fiice care i-au alinat ultimele zile.
A fost un om de o noblete sufleteasca deosebita, care a ajutat enorm de multa lume, castigandu-si respectul, dragostea si pretuirea tuturor.
Dumnezeu ii va randui cele vesnice, iar noi cei ramasi aici, ii vom mentine aprinse candela iubirii, a recunostintei si a neuitarii!
A fost o mama, o sotie si o femeie deosebita, desi nu dorea sa scoata in evidenta aceste calitati. Odihneasca-se in pace! 
