Mi-e greu sa-ti spun cat de mult imi lipsesti si si cate lacrimi se scurg pe ascuns atunci cand vad o mama cum isi mangaie copilul...Sunt momentele cand ma simt parasita si singura, dar iti aud vocea hotarata si glasul bland care imi spune"Mergi mai departe... Poti pentru ca si tu esti cineva!" si...trec toate. Am ferecat bine , doar pentru mine, cufarul cu amintiri si am innodat zdravan sacul cu lacrimi si le dezleg doar cand ramanem doar noi amandoua .Atunci iti simt respiratia calda si mana care ma mangaia la marginea patului si imi veghea somnul de dimineata. Ma descarc bine, las toate temerile la sanul tau, ma incarci pozitiv, imi dai energie si... ma trezesc la realitate. Imaginea ta este permanent acolo, pe cer, si stiu ca existi pentru ca, de cate ori mi-e greu si strig "Mamica, ajuta-ma!" chipul tau apare ca din ceata, imi zambeste si apoi dispare.
Mie- dor, mi-e dor... mi-e tare dor !
Sarut mana , mama mea!
Dumnezeu sa te odihneasca in loc luminat si linistit pentru ca ai avut o viata tare zbuciumata, atat prin rolul de MAMA, cat si prin natura serviciului, acela d a veghea si salva vieti omenesti.
Odihneasca-se in pace 
