Ganduri pline de iubire spre tine . . .ganduri si rememorari dureroase . . .priviri spre cer , neputinta . . .aceeasi neputinta ori unde am privi orice am face . . .

Ce fericita te credeai in lume ,visai spre azurul infinit ,un vant ce fara mila te-a lovit ,nu ai spus nici un cuvant si ai plecat spre . . .INFINIT . . .

Din ochii mei cad picuri calzi de ploaie ,cand sufletul plange de-al tau dor,departe sunt de tine si ma doare ,in viata mea ,mereu va ploua fara nori . . . .

FLORI , FLORI SI UN DOR NEMARGINIT . . . . .

Astazi a fost 8 Martie, zi cand ma surprindeai de fiecare data cu surprizele si mesajele tale speciale.Imi este foarte,foarte dor de tine.Te iubesc oriunde vei fi.

Fiecare dintre noi ,aici in aceasta viata avem o gradina in care punem ceea ce ne place,ceea ce ne dorim,flori din cele mai frumoase,gingase, cu parfumul cel mai fin ,flori pe care le ingrijim cu drag ,le ferim de buruienile cele rele,le dam totul din inima ca sa creasca asa cum dorim ...le privim apoi cum cresc si asteptam sa ne bucuram de ele ,e munca noastra ! Alexandra,tu ai fost floarea cea mai frumoasa si iubita a mamei ...dar ai plecat ...iar gradina sufletului celor care te-au iubit imens ,e goala si trista,intunecata,aproape ca nu mai exista...curg doar lacrimi din ochii tuturor ,de suferinta si durere pentru tine ! Ingerii sa te pazeasca in imparatia cerului !Silvia mama lui Silviu drag .

Afara ploua . privesc picaturile de ploaie cum plutesc usor ,purtate pe a vantului aripa ,si ma intreb , in drumul lor in zbor , de va ajunge si la tine-o clipa . . . .Sa-ti trimit un gand , si o lacrima ce-a strans tot dorul meu . . . .

........................

Afara ploua . Cerul lacrimeaza in stropi mari de ploaie , ecoul durerii plange si te cheama . Te caut prin stropi , te caut prin nori , te caut , te caut mereu . . .te caut si nu te gasesc si mi-e greu . . .

Cuprinsa de dor inalt o ruga ,la bunul Dumnezeu, sa te inalte spre ceruri , sa iei chip de heruvim ,sa ai pacea ta eterna , si sa primesti IERTAREA . . .ca dor atat te-a mai ramas . . . .