Poetul Adrian Paunescu a decedat astazi, 5 noiembrie 2010, acesta fiind internat inca de pe data de 26 octombrie cu multiple probleme cardiace, hepatice si renale.
Născut în Basarabia la 1943 şi crescut în Oltenia, poetul nu a putut urma facultatea decât de la 20 de ani, pentru că tatăl său fusese liberal. A publicat peste 40 de volume, dintre care sunt considerate semnificative "Mieii primi", "Sub semnul întrebării", "Istoria unei secunde", "Repetabila povară", "Pământul deocamdată", "Manifest pentru sănătatea pământului", "Iubiţi-vă pe tunuri", "Rezervaţia de zimbri", "Locuri comune", "Poezii cenzurate". Antologia "Poezii de până azi" din 1978 deţine recordul mondial de tiraj pentru o carte de poezii a unui poet in viaţa, fiind tipărită în 155.000 de exemplare.
În zilele Revoluţiei, Păunescu era să fie omorât din cauza poeziilor închinate lui Ceauşescu. Revenit totuşi în viaţa publică, şi-a păstrat convingerile de stânga, fiind lider al Partidului Socialist al Muncii, iar apoi senator PSD. În 1999, un sondaj realizat de publicaţia "Oameni în top" îl plasa pe Păunescu pe poziţia a doua la "Cei mai apreciaţi poeţi români", după Mihai Eminescu şi înaintea unei serii din care fac parte toţi ceilalţi mari poeţi ai literaturii noastre.
Intre anii 1970-1980, Paunescu a devenit o figura importantă in mass-media romanească. Cenaclul Flacara, pe care l-a infiinţat, si revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atractie de nediscutat asupra tineretului si a vieţii publice din Romania datorită combinaţiei de idei de stanga de inspiraţie occidentala si de naţionalism. Mulţi artişti pe care autoritaţile comuniste ii puteau considera "subversivi" au fost lansaţi sau promovaţi de Paunescu prin Cenaclul Flacara.
Generaţia care astăzi se învârte în jurul vârstei de 40 de ani l-a cunoscut pe Adrian Păunescu în special pentru cărţile sale, mai toate învelite în coperte negre, şi pentru Cenaclul Flacăra. Întemeiat în 1973, când poetul a devenit redactorul-şef al revistei cu acelaşi nume, ca "organ al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist", Cenaclul a devenit fulgerător un fenomen social fără precedent, asumându-şi un statut de Woodstock românesc, sub semnul celor trei L: Lumină, Luptă, Libertate. A reunit valori ale muzicii folk, precum Nicu Alifantis, Sorin Minghiat, Ioan Andrei Aldea, Anda Călugăreanu, Mircea Bodolan, iar apoi a consacrat o serie din care fac parte Valeriu Sterian, Victor Socaciu, Ştefan Hruşcă ori Vasile Şeicaru. Cenaclul Flacăra a avut de-a lungul anilor 1.615 spectacole, la care au asistat peste 6 milioane de participanţi, dintr-un colţ al ţării într-altul, fiind interzis in anul 1985.
Relaţia lui Paunescu cu regimul Ceausescu este in general considerată ca ambiguă, mergand de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explica si varietatea poziţiilor pro si contra Paunescu de dupa 1989.
Anul acesta, chiar de ziua poetului, pe 21 iulie 2010, la implinirea vârstei de 67 de ani i s-a acordat "Meritul Academic" pentru creația literară și pentru susținerea proiectelor Academiei Române.
De pe patul de spital, Adrian Păunescu a scris, pe 31 octombrie, poezia "De la un cardiac, cordial".
"De-aicea, de pe patul de spital
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei
Spitalul de Urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate!"
"Este o veste teribila. Ma asteptam la ea. Adrian Paunescu a trait viata din plin. A fost un patriot in sensul cel mai adanc al cuvantului. Pentru foarte multi tineri, care acum nu mai sunt tineri, el a reprezentat un ghid. Adrian Paunescu ramane un om profund respectabil in istoria civilizatiei nationale si sunt sigur ca va ramane o amintire nestearsa pentru foarte multi romani care l-au iubit. Boala l-a schimbat pentru ca suferea", a declarat Razvan Theodorescu, fost ministru al Culturii.
"Am ramas stupefiat la vestea pe care mi-ati dat-o. Adrian Paunescu va ramane in amintirea noastra pe vesnicie. Un om care a incercat sa dea valoarea fortei lui, sa schimbe ceva. A fost un om foarte puternic. Au fost momente grele in timpul acela in care el totusi gasea portita de a incanta publicul tanar si de a culturaliza doritorii de cultura. Condoleante familiei. Ar trebui sa invatam sa ne apreciem valorile", a spus Ovidiu Lipan Tandarica, plin de durere.
"A ramas poetul Adrian Paunescu. Omul e sortit de la Dumnezeu sa se duca, ramane poetul. Imi e greu si nu imi gasesc cuvintele in asemenea momente delicate. Taranii tac de obicei. Pentru mine e mai special momentul asta pentru ca la sfanta taina a casatoriei preotul iti spune tie mire: sa iti respecti parintii si pe nasul care este tatal tau spiritual. Ei bine pe mine m-a cununat. Noi ne-am cunoscut demult, impreuna am pornit cenaclul Flacara. I-am cunosct copiii de cand sunt mici. I-am vazut cum au crescut la umbra acestui stejar. Nu are rost sa mai vorbim ca nu e momentul", a declarat Tudor Gheorghe.
Dumnezeu să-l odihnescă în pace. 
