Scumpa mea mama,
Au trecut doi ani și jumătate, absența ta ma doare, nimic nu poate stinge dorul de tine!
Poate nu am știut sa prețuiesc fiecare clipa căci am crezut ca momentul plecării va fi mult mai târziu.
Te caut, te simt în aerul pe care îl respir, în freamătul frunzelor, în adierea vântului.. În fiecare pasăre, fluture care zboară în jurul meu.
Știu ca ești tu, știu ca ești alături de mine.. Când îmi apari în vis încerc sa te rețin în visul meu, sa nu-ți dau drumul.
Dumnezeu sa te tina la dreapta lui, mama mea draga!
Te iubesc, Mimik
Măicuța mea cea sfântă,e asa de mult timp de când ai plecat și totuși parcă ești aici aevea....Viața mea,a noastră e complet schimbată.Nimic nu mai e Ca' inainte.Traiesc un dor de matale așa de IMENS ....mi se rupea sufletul în frantumi când constientientizez realitatea.De cele mai.multe ori trăiesc sentimentul că ești acasă,la casa copilăriei noastre plina d amintiri.
Daca as putea da timpul înapoi,l.as da ...sa te mai țin strâns în brațe la pieptul meu....Dar cruda realitate îmi spune sa mă gândesc că acolo unde ești,de fapt ești fericită și veselă,mult mai vesela decât ai fost aici.Nu.mi rămâne decât să mă rog sa ți fie bine,să mă rog,că atunci când va fi "momentul "
meu sa mă intimpini și să mă ții pe veșnicie in brațele tale,măicuța mea iubita. 
