Memorial Cristina Homitchi

• 

  Drum lin spre lumina divina!

  Lumanare aprinsa de Bianca la 27 August 2016
• 

  O floare nu se va mai deschide niciodata... Fara ea, lumea e mai saraca, iar fara zambetul ei e mai trista. Pentru o mama printre ingeri....vesnica amintire si rugaciuni....Dumnezeu sa te primeasca in imparatia lui! Claudia, mami te vegheaza de acolo, de sus, n-o sa te lase niciodata singura, caci mamele nu pot fi despartite de copiii lor!

  Floare oferita de Stergarel Paula la 20 August 2016
• 

  Durerea din suflet nu o mai alina decat Dumnezeu.Ramane in urma o familie indurerata.sincere condoleante pt.marea pierdere suferita

  Floare oferita de Gherghe Mihaela Si Damian Balan la 20 August 2016
• 

  Dumnezeu sa o ierte!Sincere condoleante,familiei indurerate!

  Lumanare aprinsa de Danci Georgiana la 19 August 2016
• 

  Dumnezeu s-o odihneasca in pace, sa-i fie tarana usoara. A plecat zambind in Imparatia Cerurilor si a lasat in urma toate visurile. Regrete vesnice din partea celor care au iubito !

  Lumanare aprinsa de Marci la 19 August 2016

Când pierdem pe cineva drag, suntem răvăşiţi. Întregul nostru Univers se răstoarnă, iar durerea este copleşitoare. Pentru că nu există durere mai mare decât despărţirea definitivă de cineva iubit. Suntem obligaţi să acceptăm că nu vom mai avea şansa să-l privim pe acel om, că nu-i vom mai putea vorbi, că nu-l vom mai putea asculta, că nu vom mai avea ocazia să îl îmbrăţişăm, să îl mângâiem, să-i cerem iertare, să-i spunem că îl iubim… Şi rămânem cu un dor mistuitor, un dor care doare, un dor fără speranţă, o senzaţie stranie de pustiu, de neputinţă, de regret... Rămânem cu întrebări fără răspuns şi avem impresia că o parte din noi s-a sfârşit deodată cu plecarea omului pe care l-am pierdut. Iar până la urmă, ne resemnăm cu gândul că niciodată nu vom mai fi compleţi, că nimeni şi nimic nu ne va putea restitui acea parte din noi pe care am pierdut-o… De fapt, realitatea este alta. Pentru că atunci când iubeşti pe cineva îl porţi în suflet. Şi mai aproape de atât nu îl poţi avea. Îţi locuieşte sufletul şi împarte cu tine tot ceea ce trăieşti: bucurii, momente de adâncă tristeţe, temeri, îndoieli, frământări… Când vrei să-i vorbești, vorbește-i sufletului tău. Când vrei să-i oferi o mângâiere, pune-ți palma în dreptul inimii... Când vrei să-i ceri iertare, roagă-ți inima să te ierte... iar răspunsul va veni negreșit cu prima bătaie a ei, cu primul oftat... Dacă iubim un om, el nu poate să moară... fiindcă va trăi atâta timp cât sufletul nostru va fi viu. "Moartea este o graniţă a vieţii, nu și a iubirii!"