Parintii care nu mai sunt cu noi se vor afla mereu intr-o tacere de lacrimi. Insa lacrimi utile,fiindca ne dezvaluie alte chipuri ale realitatii,poate - initial - usor neclare. Chipuri din trecut si viitor. Infatisari de viata mai vagi,care cer si contributia sufletului nostru pentru a fi conturate mai limpede. Este necesar sa vorbim cu sufletul nostru,sa ne consultam si consiliem cu umanismul din suflet. Este trairea noastra cea mai de pret,fiindca acolo se afla toti acei pe care ii iubim si ne iubesc. Fiinte de-a pururi speciale pentru noi. Nu pierdem lacrimi,aducem in locul lor raze de intelegere asupra vietii noastre. O luminam. Mircea

Este o frustrare cand nu mai exista cineva apropiat.Era telefonul acela de luni,sau marti,in care intrebam pe mama Luci de sanatate si de voi.Era o voce la capatul firului .Un om viu ,care iti transmitea ceva din viata lui.Era o comuniune.Acum,doar amintirea in descrescendo.Si tacerea. Mircea

Cara Rodica, Il mio pensiero é con te, e le parole mi mancano per esprimere le mie piú sincere condoglianze, e mi associo al vostro dolore di tutto cuore. La tua cara mamma adesso e tra gli angeli che ti protegeranno.

Tanti carissimi ricordi legati anche alla mia infantia. Il tuo volo verso il Paradiso sia felice e leggero come una colomba verso l'infinito.

Cele mai sentite condoliante a tutti voi cari da Palamas e familia.

Cu cele mai frumoase ganduri si amintiri pentru Tanti Lucica, pe care am iubit-o din copilarie! Alaturi de voi, Draga Rodica si Puiu. Ma gandesc ca acum sunt impreuna Unchiul Gheorghe si Tanti Lucica, in casa carora veneam, la Timisoara cu emotia si placerea de a va intalni pe voi toti, cei mai apropiati de noi. Departe sunt vremurile acelea, iar parintii nostri au plecat.... Cu drag, Pusa.

Il tuo ricordo ci accompagnerà.

Sunt cu tristete alaturi de voi. Carmen

Draga Bunica, Iti multumesc pentru toate lucrurile frumoase pe care le-ai facut pentru mine, de la prajiturele, la plimbarici prin parculet si cu materia dela scoala. Sunt niste amintiri foarte frumoase, si care de fiecare data cind spun o rugaciune, le amintesc, si pentru o clipa ma regasesc un copil mic inpreuna cu tine. Ar fi fost si mai frumos daca as fi putut sa-ti spun aceste lucruri inainte, dar cel putin le-am scris aici pentru tine, se le regasesti. Alci.

Mama Luci se bucura de o vorbă bună, de un surâs, de o atenţie neînsemnată; se mulţumea să strălucească prin urmaşi şi să se bucure de strălucirea lor. A avut o viaţă dificilă şi a trecut cu demnitate şi curaj prin ea. Era o femeie inteligentă,aspră − cu asprimea ancestrală a pietrei de munte si nu a lamei de fier care se îndoaie după situaţii favorabile. Avea o fire intransigentă şi se străduia, şi de multe ori reuşea, să judece limpede orice problemă: de la gătitul unui fel de bucate ,până la probleme spinoase de politică. În ultimii ani mi-am apropiat gândurile mai mult de ea.Se bucura când veneam s-o vizitez , mă bucuram să o văd şi să discutăm împreună despre voi : sincer și molcom.Într-un fel mi-a suplinit propria mamă , de care îmi era atât de dor. Poezie pentru Mama Luci din volumul "Glas al sperantei" Editura Eurostampa" Perpetuum mobile S-a scufundat limba sub cuvinte. Gerul imprastie fire de soare peste mutenia ta. Procesiuni de degete in palmele intinse. Destuparea capetelor de sub palarii... Sa curga cat mai mult cer, cat mai intens ! Sa razbata mugurii de culoare prin negru ! Am simtit loviturile meteoritilor: bulgari de pamant aspru spre nava ta de lemn. Am respirat tacerea faptului implinit. Am receptionat frigul, odata cu ropotul palariilor pe cutiile craniene. - S-a dus. - Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. - A fost un om bun. - Saracul, era inca tanar. Afara, un stol de vrabii, brusc speriate: copii. Mircea-Ioan Popp