Si totul a fost frumos pana cand…
in decembrie 2005 ne-am internat amandoi in spital cu probleme destul de grave, dar nu realizam. Vorbeam la telefon si ne incurajam unul pe altul. Numai mamica avea presimtiri ca ceva se va intampla.Plangea singura si se ruga pentru noi…
Eu am scapat cu un rezultat bun la operatie, dar tu…De atunci a inceput calvarul in familia noastra. Boala crunta s-a inradacinat cu picatura in trupul tau si nu a vrut sa mai plece nici la operatie, nici cu chimioterapie si nici cu radioterapie.
De cate ori stateam langa tine seara, asa as fi vrut sa iti sarut fiecare bucatica a corpului tau pentru ca stiam ca vei pleca, dar nu am avut curajul pentru ca te durea enorm de tare. Suferam fiecare pe ascuns ca sa nu ne vezi, iar tu luptai , aveai speranta ca te vei face bine…
Au urmat zile de chin si suferinta.Mamica nu a mai putut rezista suferintei tale si a cedat.Ai ramas tu sa te lupti cu viata si…ai reusit o perioada.
Tin minte ca de cele cateva ori, cand am fost la tine ,la Constanta, iar tu refuzai sa mai lupti, cred ca de bucurie, dar la insistentele mele reincepeai lupta cu viata si in cateva zile erai mai bine si increzator ca te vei face bine. Cred ca si eu refuzam sa cred ca” te vei duce”. Nici nu voiam sa concep asa ceva, desi suferinta ta era enorma.
Postat de Liliana, la data 29 Martie 2012
Ti-ai dedicat viata copiilor si sotiei.
Ne povesteai de cate ori veneai la Popesti ca esti fericit si multumit. Erai mandru de copii si doreai sa le dai educatia care ai primit-o tu, pentru ca de multe ori spunei ca asa te-a invatat mamica si taticu.
Cu cata emotie asteptam sa vii acasa cu familia.Ne vedeam o data sau de doua ori pe an asa toti.Dar ce nu pregatea mamica si taticu…
Eram intr-un timp cel putin 12 persoane acolo,pentru ca le placeau si rudelor atmosfera de la Popesti.se intreba vecina”oare mai au ce pune pe masa…?” Si ce mai halca intindeam si copii si maturi… Costel ne termina cu programul lui de glume, iar tu ii tineai hangul si toti ne simteam minunat. Dar ce ii faceai Irinei,”sora noastra de suflet”…
Faceai o cafea foarte buna dimineata, pentru toti. Era cel mai placut moment al primelor ore din zi.
Postat de Liliana, la data 29 Martie 2012
Anii de dupa scoala…
Te-ai incadrat in armata la Basarabi-Constanta si… ne vedeam mai rar, dar ai fost mereu alaturi de familia de unde ai plecat. Ai participat sufleteste la toate evenimentele importante din viata noastra si cu cata placere iti pregatea mamica bunatatile preferate(sarmalele erau nelipsite).
Imi amintesc ca la nunta mea m-ai inlocuit cand s-a furat mireasa si tare sugubat ai fost. La nunta lui Costel ai fost de serviciu la crama lui taticu.
De…te-ai maturizat si nu mai erai fratele suparacios, dimpotriva, erai plin de glume si copilarii.Iti simteam lipsa mult pentru ca aveai o voce tare calda care stia cum sa dea un sfat sau sa faca o morala…desi erai mai mic. In schimb ai stiut sa iti ascunzi necazurile ca sa nu superi cumva pe mamica sau pe taticu.
Postat de Liliana, la data 29 Martie 2012
Au trecut repede cei 8 ani si a trebuit sa mergem mai departe la liceu.Am invatat in locuri diferite, dar nu trecea zi sa nu ne vedem.Eram sora mai mare si…trebuia sa am grija de tine. Te vizitam zilnic la inceput la liceul “C. Negruzzi”,apoi la Liceul Energetic.
Imi pare rau ca nu am fotografia ta in uniforma liceului, dar te asigur ca erai tare frumusel! Ai facut furori printre fete!
Baietii au facut intotdeauna armata …asa ca si tu te-ai inrolat, dar nu in armata , ci la “Scoala de subofiteri” din Pitesti.
Ce tristi eram toti ca trebuia sa pleci…
Apoi eram asa de mandra cand veneam in vizita la tine…Imi amintesc cum ochii tai jucausi ma cautau prin multimea de parinti si rude prezenta la depunerea juramantului.
Si ce mult ne bucuram cand veneai acasa, in permisie!
Postat de Liliana, la data 29 Martie 2012
Hai sa ne amintim!
Tu erai fratele mijlociu si…mai mucalit, asa, mai morocanos.Ai luat viata in serios de mic. Aveai ganduri mari, doreai sa te faci preot.
Imi amintesc ca in timpul cutremurului din 1974, cand casa se zguduia din temelii,tu te-ai suparat pe noi ca iti clatinam patul si nu te puteai odihni.
Te necajea tare Costelus al nostru cu glumele si poznele sale si cate melesteie am luat amandoi din cauza lui…
La scoala ai fost un elev eminent,serios si constiincios.-mandria parintilor. Si exemplu pozitiv pentru frati.
Postat de Liliana, la data 29 Martie 2012
