Astăzi a fost ziua ta. O zi care în urmă cu mulți ani era un prilej de bucurie. Din pacate nu si de data aceasta. Azi, o zi tristă încărcată cu si mai mult dor, mai multe regrete, mai multe lacrimi. Ti am făcut tort, chiar dacă fizic nu mai esti langa noi, l am făcut sufletului tau. Dulce asa cum iti place tie. Te pupam, te iubim si ne lipsești enorm de mult.

Astăzi a fost ziua ta tata... trebuia să fim împreună sa o sărbătorim. Acum tata cand am crescut ca sa iti pot face un tort cu mana mea. Privesc stelele. Stiu ca esti acolo sus si ne privesti, veghezi. Te iubesc si pt ca tu trăiești în sufletul meu am sa iti spun la multi ani!

Dragul meu var,a fost ziua ta de nastere...Timpul trece repede...Acolo,in cer,printre ingeri,cred ca te intretii cu tati si unchiu Petrica la o tabla ...Ai in nepotel care iti seaman si o fata grozava care iti seamana,de asemenea! Sunt destepti si frumosi amandoi si stiu ca ai grija de ei de-acolo,dintre ingeri,suflet bun si minunat!Ai motive sa fii mandru acum si probabil zambesti cum zambeai tu totdeauna ,glumetul familiei! Nu te vom uita niciodata,Paul!

Am atat de multe sa iti spun tata incat nici nu stiu cu ce sa incep dar voi incepe totusi cu dor. Foarte mult dor de tine tata. Ne lipsesti enorm. Sa sti ca ai un nepotel tare frumos si destept cred ca esti tare mandru de el. Iti seamana tie tata... De cate ori merg in parc cu Ianis ma gandesc cum te ai fi jucat cu el si cat de fericit puteai fi. Imi e dor de tine tata. Am nevoie de vorbele tale blande, de sufletul tau bun...

...

Atat de dor tata... Inca un brad impodobit fara tine si doare... Inca un Craciun sarac sufleteste. Fara tine toate sarbatorile nu mai au farmec. Pur si simplu ne este greu sa ne regasim fara tine. In seara asta il asteptam pe mos. Imi doresc doar doua secunde sa te strang in brate pe tine si pe titi. Va iubim mult

Dor de tine...

Inca un an si doua zile de cand ai plecat de langa noi...

...

Am gasit o poezie ptr tata..I-am postat-o lui tati si ti-o postez si tie,Paul...Gânduri despre tată Privesc cu ochii-n lacrimi... nu e tata! Aştept să vină să-mi deschidă poarta, Dar lacătele-s vechi şi rudinite Şi iarba necosită... N-am cuvinte! În loc de bun venit, un doliu-n poartă... în gânduri, o căsuţă fermecată Şi o fântână... nucul şi aleea Şi-n poarta casei mama mea, femeia, Ce ne-a crescut şi ne-a-nvăţat să fim Oameni cinstiţi şi simpli, să iubim, Să nu ne pierdem sufletul... Iar eu, Eu am rămas slujind lui Dumnezeu. Oh, tată, parcă vad ca-ntâia oară Cum alergam să îţi sărim în poală... Te-ai dus! La tâmple alb, la suflet prunc... De toate-aminte, tată, îmi aduc.