La un an si o saptamana te-am visat din nou. S-a mai intamplat asta, dar nu asa intens ca in cele trei zile de dupa despartire Venisesi printre noi in chipul cel mai firesc, chiar daca acceptai ca ai fost plecat. Am gasit si eu ca e cel mai normal lucru cu putinta si nu ma puteam opri din sarutat capsorul si mainile tale. Chiar dupa desteptare, am ramas euforic toata ziua, de parca visul s-ar fi petrecut aievea. Te afli mereu in ganduri, in vis...; a trebuit sa ne parasesti ca sa spun la orice pas ''te iubesc, puisorule !'', fara sa te mai fac sa rosesti, sa fii jenat si sa-mi spui : ''tata, dar sunt mare acum !''

Doar visele mai pot să mi te aducă înapoi. În vis şi în amintire te văd aşa cum ai fost pentru atât de puţin timp cât ai trecut pe acest pământ: un copil bun, gingaş şi cuminte. Amintirile sunt vii aşa cum eşti tu în sufletul meu şi cum vei fi mereu până când vom fi din nou împreună.